„The Coffee House” este un libret pentru o operă comică în trei acte, scris de I. A. Krylov , în vârstă de 15-16 ani, în 1783-1784. [1] Este cea mai veche lucrare a autorului care a ajuns până la noi. Piesa a fost publicată pentru prima dată de Ya. K. Grot în 1869 în „Colecția Departamentului de Limbă și Literatură Rusă a Academiei de Științe” (vol. 6, pp. 219-272) [1] .
La baza scrierii libretului a fost un articol de I. I. Novikov despre un ghicitor pe zaț de cafea, publicat în revista satirică „ Pictor ” în 1772 și republicat în 1781. Articolul pare a fi un rezumat al operei lui Krylov, pe care autorul o complică cu imagini care există deja în opera comică: cercetătorii notează imitația lui Nikolev și Knyaznin . [2] Din punct de vedere conceptual, lucrarea este similară cu piesa „ Undergrowth ” de Fonvizin . Tânărul Krylov trece prin experiența colegilor săi mai în vârstă, „asimilând principiile construcției intrigii, sisteme de imagini, trăsături ale personajelor și intrigi, specificul de gen propriu-zis” [3] .
În 1784, autorul în vârstă de 16 ani, după ce a aflat despre un iubitor de muzică cu o bună dispoziție, care conținea o tipografie, Breitkopf , i-a adus lucrarea The Coffee House, pentru ca el, punând lucrarea pe muzică, să pună scena pentru producerea operei. Breitkopf i-a oferit tânărului 60 de ruble pentru creația sa, dar autorul a luat cărți literare de Racine, Molière și Boileau. [1] Progresul operei nu a fost niciodată dat. După 30 de ani, când Krylov s-a întâlnit din nou cu Breitkopf , și-a recuperat munca din tinerețe.
Faddey Bulgarin a remarcat că Krylov a spus că „a copiat această piesă din natură” [4] . Cafenelele erau o întâmplare obișnuită în epoca petrină, iar tânărul autor a observat obiceiurile mediului țărănesc și viața proprietarilor de pământ din Tver și împrejurimile sale [5] .
În prima sa lucrare, autorul s-a identificat deja cu acuratețe drept „expozitorul moravurilor moderne”. [6] În piesa The Coffee House, tânărul Krylov ridică tema anti-iobagilor, ridiculizând relația dintre proprietari de pământ și iobagi și obiceiurile acestora.
La începutul piesei, iobagii Peter și Anyuta, care sunt îndrăgostiți, sunt arătați pregătindu-se pentru nuntă. Dar Executorul Judecătoresc, care el însuși are păreri despre Anyuța, încearcă să o recaptureze pe fată, dar ea îl refuză. Funcționarul, după ce l-a convins pe ghicitor pe zaț de cafea, dă vina pe Petru pentru furtul a douăsprezece linguri de argint. Ghicitoarea o înșală cu pricepere pe doamnă, defăimând fapte adevărate din viața ei. Stăpâna îi ordonă mai întâi lui Petru să fie bătut cu bastoane până când lingura este înapoiată, dar apoi este dat pe mâna soldaților pentru a-l pedepsi pentru furt. Tatăl lui Anyuță se ridică pentru viitorul său ginere și o roagă pe doamnă să plătească lingurile. Ea este de acord, dar la convingerea Executorului Judecătoresc, urmează să-l facă pe Peter un lacheu (adică nu va putea locui cu tânăra lui soție, deoarece va fi în slujba amantei). La socoteala Funcționarului cu oala de cafea, moșierul intră cu linguri de argint și își dă seama că au înșelat-o și l-au calomniat pe Petru. Proprietarul îl trimite pe grefier la soldați, cafeneaua la închisoare și îl face pe Peter noul funcționar. Totul se termină cu anticiparea distracției la nunta lui Peter și Anyuta.
Autoarea subliniază loialitatea și puritatea țăranei, spre deosebire de moșier: Anyuța se înroșește și se rușinează când vorbește cu Petru, iar ea se opune foarte ferm Funcționarului. Ghicitoarea spune că în trecut moșierul a avut mulți îndrăgostiți mulțumiți, la care ea doar chicotește și le confirmă. Autoarea demonstrează clar importanța banilor pentru proprietar și funcționar: Novosyolova umflă prețul lingurilor de argint pentru a-i smulge mai mult pe țărani, calculează cum ar putea obține mai mulți bani de la țărani, dar funcționarul este foarte reticent să se despartă. cu lingurile furate, chiar în numele „iubirii” lui Anyuta. [7]
Krylov I. A. Oală de cafea. Text