Krapivina, Raisa Nikolaevna

Raisa Nikolaevna Krapivina (n. 9 aprilie 1947, Ulan-Ude, Republica Socialistă Autonomă Sovietică Buryato-Mongolă, RSFSR, URSS) - istoric rus sovietic , orientalist , tibetolog, traducător , specialist în cultura tibetană, studii sursă și critica textuală a tibetanului literatură, candidat la științe istorice, cercetător principal la Institutul de Manuscrise Orientale al Academiei Ruse de Științe.

Biografie

Raisa Nikolaevna Krapivina s-a născut la 9 aprilie 1947 în Ulan-Ude . În 1970 a absolvit Universitatea de Stat din Belarus cu o diplomă în istorie. În 1970, a început să lucreze ca asistent la Departamentul de Filosofie a Institutului Tehnologic din Ulan-Ude. În 1972-1980. a fost cercetător la Institutul de Științe Sociale al Filialei Buryat a Filialei Siberiei a Academiei de Științe a URSS . În 1980-2006 - Senior Research Fellow, Institutul Federal de Studii Orientale din Sankt Petersburg, Academia Rusă de Științe (Sectorul Orientului Îndepărtat). Din 2006, este angajat al Departamentului de Manuscrise și Documente Orientale și custode al Fondului Tibetan.

În 1983 și-a susținut teza de doctorat la specialitatea „Istoriografie și Studii de sursă” cu tema „Tratat Sonam Tzemo” Ușa care duce la Învățătură „(sec. XII) și semnificația ei culturală și istorică”.

În 1991-1993 a studiat tibetanul colocvial la Colegiul de Limbi Himalaya de la Universitatea Tribhuvan ( Kathmandu , Nepal ). În 1995-2002 a predat limba și literatura tibetană la Facultatea Orientală a Universității de Stat din Sankt Petersburg [1] . În 1993-2006 a fost traducătoare la prof. Zhamiang Kenze, care a predat la Sankt Petersburg.

În 2006-2007 - profesor de limba tibetană la Universitatea Rusă de Stat pentru Științe Umaniste [2] .

Activitate științifică

Domeniul principal de interese științifice este buddologia, cultura Tibetului, bazele studiilor surselor și critica textuală a literaturii tibetane.

Lucrările timpurii s-au ocupat de istoria învățăturilor școlii tibetane Sakya . În legătură cu această problemă sunt traducerea și studiul capitolelor din lucrările istorice ale celui de -al cincilea Dalai Lama (1992) și Tugan Lopsan-Choykyi-Nyima (1995), traducerea și studiul tratatului Sodnam-Tzemo (1994).

În 2001, 13 basme tibetane traduse de R.N. Krapivina, reprezentând folclorul populației principatului Sikkim, un teritoriu indian locuit, printre altele, de imigranți din Tibet care vorbesc limbi chino-tibetane.

Cartea „Mind and Knowledge. The Tradition of Study the Theory of Knowledge in the Gomandatsan of the Tibetan Drapun Manastery ” (2005) acoperă epistemologia budistă și oferă clasificări ale actelor cognitive. Publicația include un curs de prelegeri pe tema „Minte și Cunoaștere” susținute de savantul tibetan, Geshe Lharamba Zhamyan Kenze (1927-2006), care a lucrat la Sankt Petersburg, și textul monumentului din secolul al XVIII-lea care a stat la baza cursul.

O contribuție semnificativă la Tibetologie este traducerea celor mai importante texte pentru budismul tibetan. Prin colaborarea cu Geshe Jamyang Kenze, a fost tradus Ornamentul intuițiilor lui Abhisamayaalankara, un text budist indo-tibetan legat de Sutrele Prajnaparamita .

Lucrări principale

• Istoria timpurie a clanului tibetan Kon și apariția școlii Sazhaba a budismului tibetan // Monumente scrise și probleme ale istoriei culturii popoarelor din Orient. XV sesiunea științifică anuală a Filialei Leningrad a Academiei de Științe a URSS. Decembrie 1979. Partea 1(1). M.: Nauka, GRVL, 1981. S. 109-115.
• Materiale despre istoria școlii Sakya . Cine a fost profesorul fondatorului? // Monumente scrise și probleme ale istoriei culturii popoarelor din Orient. XX sesiune științifică anuală a Filialei Leningrad a Academiei de Științe a URSS. 1985. Partea 1. M.: Nauka, GRVL, 1986. S. 53-56.
• Tradiția în școala Sakyapa (Bazată pe Dubmta-Shelzhi-Melon) // Studii sursă și istoriografie a istoriei budismului. Țările din Asia Centrală. Novosibirsk: Nauka, 1986. S. 20-28.
• Secțiunea finală din „Istoria Tibetului” de către al cincilea Dalai Lama (1617–1682) // Monumente scrise și probleme ale istoriei culturii popoarelor din Orient. XXIV-a sesiune științifică anuală a Filialei Leningrad a Academiei de Științe a URSS (rapoarte și comunicări). 1989 Partea 1. M.: Nauka, GRVL, 1991. S. 160-168.
• Minte și cunoaștere. Tradiția studierii teoriei cunoașterii în Gomandatsanul Mănăstirii Tibetane Drepun / comp. Krapivina R.N. Sankt Petersburg: Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, 2005.
• Cătrene tibetan-mongole în dicționarul tibetan-mongol „Marea numelor” // Monumente scrise ale Orientului. 2016. 2. S. 5-27.