Christina norvegiană | |
---|---|
nynorsk Kristina Håkonsdatter | |
| |
Naștere |
1234 |
Moarte |
1262 |
Loc de înmormântare | |
Gen | casa Sverre [d] |
Tată | Hakon IV cel Bătrân [1] |
Mamă | Margrethe Skulesdotter [1] |
Soție | Filip al Castiliei |
Atitudine față de religie | creştinism |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Kristina Hakonsdotter ( norvegiană: Kristina Håkonsdotter ; 1234–1262) a fost o prințesă norvegiană, fiica regelui Hakon al IV -lea al Norvegiei și a lui Margrethe Skulesdotter .
Ca parte a alianței, a fost logodită cu Filip , fratele lui Alfonso al X-lea al Castiliei . S-au căsătorit în 1258 și ea a locuit în Castilia până la moartea ei patru ani mai târziu. Christina a vrut ca în Castilia să fie construită o biserică cu hramul Sfântul Olaf . 750 de ani mai târziu, la Covarrubias a fost construită o „versiune modernistă a unei [simple] biserici preromane” și sfințită la 18 septembrie 2011 [2] [3] [4] .
Principala sursă de informații despre Christina este islandezul Sturla Thordarson , care a fost nepotul lui Snorri Sturluson și s-a mutat în Norvegia în 1263. Fratele Christinei, Magnus Lagabethe , l- a însărcinat pe Sturla să scrie saga tatălui său (" The Sagas of Hakon the Old "), la scurt timp după moartea regelui Haakon al IV-lea , la 16 decembrie 1263, în Orkney . Pentru a lucra la saga, Sturla a comunicat cu contemporanii regelui, iar pentru a o întâlni pe Christina, a plecat în Spania [5] .
Saga povestește cum regele Hakon a trimis o delegație în Castilia în 1255, unde au prezentat curții darurile regelui: șoimi, blănuri și piei. Ambasadorii norvegieni au fost bine primiți la curtea spaniolă, iar în anul următor, când s-au întors în Norvegia, au fost însoțiți de reprezentanți ai lui Alfonso al X-lea, regele Castiliei, Leónului și Galiției , în frunte cu notarul regal Syra Ferrant. Ferrant l-a întrebat pe regele Hakon dacă fiica sa Cristina s-ar putea logodi cu unul dintre frații regelui Alfonso. Saga spune că regele Hakon a luat în considerare această solicitare cu prudență. S-a sfătuit cu arhiepiscopul și cu câțiva înțelepți înainte de a lua decizia. Hakon a fost de acord cu cererea cu condiția ca Christinei să aibă voie să-și aleagă propriul soț dintre frații regelui Alfonso [5] .
Christina a părăsit Tønsberg în Norvegia în vara anului 1257, cu o suită de peste o sută de oameni. După ce au traversat Marea Nordului până la Yarmouth , Anglia , au traversat Canalul Mânecii și au aterizat în Normandia , continuându-și călătoria către granița franco-spaniolă călare [3] [5] . La Barcelona , a fost întâmpinată de regele Jaime I al Aragonului (tatăl Violantei de Aragon , soția regelui Alfonso al X-lea), care a fost captivat de frumusețea Christinei [6] . În Ajunul Crăciunului, 1257, a fost dat o sărbătoare la mănăstirea regală Las Huelgas din Burgos ; Mănăstirea există și astăzi.
În Palencia , norvegienii au fost întâmpinați oficial de regele Alfonso, care i-a escortat în orașul Valladolid la 3 ianuarie 1258, „unde a fost primită cu căldură de toți orășenii, nobilii și clerul care se adunaseră acolo pentru Cortes ” [7]. ] . Acolo i-a întâlnit pentru prima dată pe frații regelui și, în cele din urmă, l-a ales pe cel mai tânăr, Filip, care era cu trei ani mai mare decât Christina. Deși trebuia să devină călugăr, și-a încălcat jurământul, captivat de frumusețea fetei [8] .
Infantul Filip și Christina din Norvegia s-au căsătorit la 31 martie 1258 în biserica Santa Maria la Mayor (acum Catedrala din Valladolid se află pe acest loc) [9] . Nu există nicio înregistrare despre cum a fost căsătoria lor. Nu au avut copii, iar doar patru ani mai târziu Christina a murit la vârsta de 28 de ani la Sevilla [5] .
Trupul Christinei a fost dus la biserica mănăstirii din Covarrubias, care se află la 40 km sud de Burgos. Acolo, sicriul ei de lemn a fost așezat într-un sarcofag simplu de calcar împodobit cu frunze de viță de vie sculptate.
În 1952, sarcofagul ei a fost deschis în timpul lucrărilor de restaurare. O bucată de pergament cu scris, care a fost găsită în sarcofag, a fost arătată parohului din Covarrubias, părintele Rufino Vargas Blanco. Capacul sarcofagului a fost mutat și apoi deschis oficial în 1958 ca loc de odihnă al Christinei, bazat parțial pe un manuscris din 1757 care enumeră locul ei de înmormântare [10] .
Arheologi și istorici, Manuel Ayala și José Luis Monteverde au fost angajați să examineze capacul sarcofagului. Ei au ajuns la concluzia că calcarul era din Khontoria, iar țesăturile din sarcofag au fost datate în secolul al XIII-lea. Raportul doctorilor Maximiliano Gutierrez și Gabriel Escudero spunea:
Schelet parțial mumificat de 1,72 m (5 ft 6 in) lungime - craniu mic și toți dinții bine conservați, fără semne de carie... Toate indicii sunt că este scheletul unei femei de statură înaltă, tânără și puternică... [ zece]
Christina din Norvegia (Infanta of Castilia) - strămoși | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
Site-uri tematice | |
---|---|
Dicționare și enciclopedii | |
Genealogie și necropole | |
În cataloagele bibliografice |