K565RU1

K565RU1 - o componentă electronică, un cip RAM dinamic cu acces aleatoriu cu o capacitate de 4096 de biți și o organizare de 4096x1.

Dezvoltat în 1975 [1]

Proiectat pentru a stoca informații (programe și date) în dispozitive cu microprocesor . Este un analog complet al microcircuitelor Texas Instruments TMS4060, National Semiconductor MM5280 și Intel 2107A.

Tensiune de alimentare - +5 V, +12 V, -5 V. Tip carcasă - CDIP22 , destul de rar. Microcircuitul avea o viteză suficientă pentru utilizarea cu microprocesoarele moderne, de aproximativ 3 ori mai rapidă decât dezvoltările bazate pe P-MOS (seria K505) care mergeau aproape în paralel. Primele versiuni au folosit un pachet ceramic de 10 mm lățime, apoi, pentru a reduce costul, a fost dezvoltat un pachet de plastic pe bază de epoxi cu aceleași dimensiuni și pinout.

Acesta este primul microcircuit DRAM bazat pe tehnologia n-MOS din URSS , precum și primul microcircuit comparabil în parametri cu analogii străini moderni dintre microcircuitele RAM dinamice. În ciuda faptului că întârzierea la acea vreme era de aproximativ 2 ani [1] (prototipul Texas Instruments a apărut în 1973), apariția acestui microcircuit a arătat că se acordă multă atenție dezvoltării tehnologiei informatice în URSS. Dezvoltarea acestui microcircuit special a fost asociată cu copierea arhitecturii LSI-11 - doar o astfel de memorie a fost folosită pe placa acestui computer, repetată sub forma Electronics-60 .

Cipul este prima generație de RAM dinamică sovietică. La momentul deciziei de a-l lansa, nu era încă evident că microcircuitele cu o adresă multiplexată erau mai promițătoare pentru RAM dinamică, așa că K565RU1, ca și prototipurile, folosește 12 pini pentru a transmite adresa. Una dintre caracteristicile microcircuitului este că datele de ieșire sunt inversate față de intrare, astfel încât intrarea și ieșirea microcircuitului nu pot fi conectate, în ciuda cascadei de ieșire în trei stări - fără un element inversor suplimentar, datele vor fi distorsionat.

O altă caracteristică a microcircuitului este utilizarea unui semnal de ceas de înaltă tensiune CE cu niveluri de 0 și +12 volți. Caracteristicile de sincronizare ale acestui semnal sunt astfel încât să coincidă cu semnalul de ceas F2, aplicat la intrarea microprocesorului KR580VM80A și folosind aceleași niveluri, dar memoria necesită fie un modelator special, fie o cascadă cu trei tranzistori cu o sarcină activă, în timp ce microprocesorul este mai tolerant și funcționează cu o cascadă rezistivă convențională.

În cele din urmă, a treia caracteristică este utilizarea învechite , la momentul în care acest microcircuit a fost eliberat, o celulă DOZU cu trei tranzistori.

În ciuda deficiențelor , microcircuitul a făcut posibilă reducerea drastică a costului de stocare a 1 bit de informații în sistemele cu microprocesor din acea vreme și a fost destul de utilizat pe scară largă, de exemplu, pe baza K565RU1, memorie de afișare 15IE-00 S-au realizat -013 și memoria de depanare a plăcii procesorului M1 sau M2. Microcircuitul a fost produs foarte mult timp, chiar și în comparație cu K565RU3 mai avansat , cel puțin până la mijlocul anilor 90, datorită utilizării în mașinile CNC , a căror durată de viață a depășit semnificativ depășirea tehnologiei computerizate.

Matricea de memorie avea o dimensiune de 64x64 celule. Ca și alte DOZU, pentru a salva informații, K565RU1 a necesitat regenerare periodică. Regenerarea a fost efectuată prin enumerarea a 64 de adrese inferioare (starea liniilor de adresă superioare nu era importantă), cu semnalul de ceas CE aplicat, alte semnale puteau fi în stare inactivă. Perioada de regenerare nu trebuie să depășească 2 milisecunde. Acesta este un moment obișnuit pentru dispozitivele de prima generație. La utilizarea unor astfel de microcircuite în controlerele video, unde în fiecare secundă era necesară actualizarea imaginii de pe ecran de 50-60 de ori, regenerarea a fost „liberă”, în timp ce în cazul utilizării acesteia ca RAM „principală”, regenerarea s-a redus. performanța sistemului cu câteva procente. Unele sisteme foloseau trucuri care permiteau regenerarea să aibă loc în timp ce microprocesorul nu accesa RAM.

Atribuții PIN

Note

1. ↑ 1 2 Istoria Angstrem / Centrul de presă / Kit de presă / Angstrem Arhivat 2 iunie 2014 la Wayback Machine

Vezi și

• Microcipuri sovietice pentru construirea de dispozitive de stocare
• K565RU3
• K565RU7

Link -uri

• Muzeul rarităților electronice - http://www.155la3.ru/k565.htm