| Armistițiul de la Lenchitsa | |
|---|---|
| Tipul contractului | tratat international |
| data semnarii | 25 decembrie 1433 |
| Locul semnării | Lenchica , Polonia |
| Petreceri | Banda de război Regatul Poloniei |
Armistițiul Lenchick ( poloneză: Rozejm w Łęczycy ) este un armistițiu de doisprezece ani încheiat la Castelul Lenchick la 25 decembrie 1433 în timpul războiului polono-teutonic din 1431-1435 între Regatul Poloniei și Ordinul teuton [1] .
Sub presiunea populației Prusiei, Ordinul Teuton a fost nevoit să accepte un armistițiu în condițiile părții poloneze [2] [3] , principala dintre acestea fiind ruperea Ordinului cu Marele Duce lituanian Svidrigaila , care s-a opus Poloniei .
1. Să fie între regele , urmașii săi , Regatul Poloniei , Jigmunt , Marele Duce al Lituaniei , Zemovit, Cazimir, Vlodkon (Vladislav) și Bolkon (Boleslav) prinții Mazoviei pe de o parte și pe de altă parte , Marele Maestru Paul von Russdorf , Maestrul Livonian Cisse von Rutenberg , și maestrul german Eberhard von Zaunsheim , și aliații lor, un armistițiu, care ar trebui să dureze 12 ani, începând de la viitorul Nașterii Domnului .
2. Reprezentanți desemnați dintr-o parte și din cealaltă, să se adune la Slonsk în ziua Nașterii Preasfintei Maicii Domnului [ 8 septembrie ] a anului următor, cu scopul de a înlocui actualul armistițiu cu pacea veșnică.
3. Până la instaurarea păcii, fiecare parte va rămâne cu ceea ce a câștigat în timpul războiului; astfel încât Arenwald va rămâne cu Polonia, precum și supremația [ suzeranitatea ] asupra posesiunilor familiei Wedel, iar Ordinul va păstra Neshava și cursul Vistulei în posesie .
4. Toate castelele arse de polonezi vor rămâne într-un fel de neutralitate atâta timp cât armistițiul continuă și nu pot fi fortificate de nicio parte.
5. Granițele dintre posesiunile Ordinului [pe de o parte] și prinții Mazoviei și [prințul] Stolpensky [pe de altă parte] vor rămâne pe durata armistițiului în starea în care se aflau înainte de război.
În articolele 6 și 7, Marele Maestru s-a angajat să păstreze arhiepiscopului de Gniezno și altor clerici ai Regatului Poloniei dreptul de a folosi posesiunile în limitele Ordinului, pe care le aveau înainte de război.
8. Ordinul teuton incalca intelegeri cu Principele Svidrigaila si se angajeaza sa nu-l sprijine pe viitor. Marele Maestru se obligă să transmită reprezentanților, pe care regele îi va trimite la Rachenzh în ajunul Circumciziei Domnului [1 ianuarie], tratatul încheiat cu Svidrigaila, adică actul pe care i l-a emis acel principe; regele, la rândul său, se obligă să elibereze simultan ambasadorilor marelui maestru, o copie a tratatului, pe care l-a emis lui Svidrigaila.
9. Regele se obligă să-l convingă pe Marele Duce al Lituaniei Zhigimont să mențină acest armistițiu și să-l confirme printr-un act original, pe care regele îl va da Marelui Maestru în următorul Crăciun; la rândul său, Marele Maestru s-a angajat să predea Regelui în același timp un act similar din partea Stăpânului Livoniei.
Articolul 11 este dedicat soartei infractorilor care s-au refugiat în țările care au semnat acest armistițiu.
12. Niciuna dintre puterile care au semnat armistițiul nu trebuie să ofere refugiu, precum și să permită trecerea dușmanilor, sau celor care ar dori să stârnească confuzie în altă putere.
13. Dacă subiecţii uneia dintre puterile contractante ar săvârşi abuzuri în alt stat, atunci armistiţiul nu trebuie considerat încălcat; [ar trebui] să fie o modalitate de a preveni un astfel de abuz.
Articolele 14-17 sunt dedicate asigurării liberului schimb și taxelor de drum.
18. Pe durata armistițiului trebuie păstrat podul construit pe râul Drwentz [Drewentz] în vecinătatea Oketset.
19. Marelui Maestru i se acordă dreptul de a alege fie să demoleze barajul de la moara din Lubitsch , împreună cu moara specificată, fie să dea regelui jumătate din venitul din moara pe durata armistițiului, cu condiția ca acesta plătește jumătate din costurile de construcție.
20. Părțile au jurat să țină tratatul atât de fidel încât s-au angajat să nu asculte nici de papa , nici de împăratul [ Sfântului Imperiu Roman ], nici de regi, nici de adunările de preoți, adică de consilii, ori de câte ori vor dori. convinge-l să o rupă.
21. Regele și marele maestru s-au angajat să emită scrisori [decrete] în care nu numai că permiteau, ci și ordonau direct neascultarea [în caz că] ei [regele și marele maestru] doreau să rupă actualul armistițiu încheiat la Lenchice la data de Marți după Sfânta Lucia , adică ziua de 15 decembrie în anul 1433.