The Lyrical Ballads este o colecție anonimă de poezie din 1798, care este unul dintre principalele puncte de referință din istoria poeziei engleze . Marea majoritate a poemelor au fost scrise de W. Wordsworth , dar colecția se deschide cu o poezie lungă de S. T. Coleridge „ Old Sailor ”.
Pentru a finanța o călătorie comună în Germania , tinerii poeți Coleridge și Wordsworth, care locuiau în apropiere în Somerset și au petrecut mult timp unul în compania celuilalt, au acceptat să pregătească și să publice anonim o colecție de poezii care să reflecte părerile lor despre literatură. Numele a fost explicat prin faptul că, conform unui acord preliminar, Wordsworth a trebuit să scrie „ versuri ” pe subiecte din viața de zi cu zi, iar Coleridge – „ balade ” pe subiecte exotice [1] . Din diferite motive, acesta din urmă nu a finalizat poeziile planificate „ Kubla Khan ” și „ Kristabel ”. Întrucât colecția include doar patru dintre poeziile sale, componenta „lirică” (adică Wordsworthian) din carte predomină în mod vizibil asupra „baladei”, narativă.
Colecția se încheie cu elegia lui Wordsworth „ Tintern Abbey ”, scrisă spontan chiar înainte de publicare , care în cele din urmă a devenit un manual. Ea a intrat în istoria literaturii engleze ca „un exemplu de percepție sensibilă și atentă a naturii, în care peisajul și emoțiile lirice se împletesc într-un întreg inseparabil” [2] .
A doua ediție, foarte extinsă în 1800, includea, printre altele, poezii scrise de Wordsworth în Germania despre enigmatica Lucy . Au fost traduse în rusă de Georgy Ivanov și Samuil Marshak . Dacă prima ediție nu conținea nicio indicație de paternitate, atunci cea de-a doua ediție a intrat în tipar ca o lucrare de Wordsworth [3] .
În ciuda meritului artistic ridicat, cartea nu a avut inițial prea multă rezonanță. Prima tipărire a fost foarte strânsă, până când atenția publicului larg asupra originalității „Baladelor lirice” a fost atrasă de jurnaliști atât de populari precum Hazlitt , care i-au cunoscut pe ambii autori în timpul lucrului lor la colecție [4] .
Popularitatea „Baladelor lirice” din primii ani ai secolului al XIX-lea a îngropat de fapt clasicismul englez și tehnicile sale poetice. Coleridge și Wordsworth au pus în contrast imediatitatea sentimentului cu rețetele poetice gata făcute, tradiționalul „calm ridicat” - limbajul comunicării de zi cu zi. Ca și alți reprezentanți ai preromantismului englez, autorii profesează un cult rousseauist al naturii, dar merg mai departe decât predecesorii lor. Eroii din poeziile lui Wordsworth nu au mai fost cântati niciodată în versuri, personaje neremarcabile, precum prostul satului.
Apelarea la astfel de subiecte mondene într-o formă poetică i-a derutat pe primii recenzori ai colecției. Găsirea unui numitor comun pentru elegiile rurale din Wordsworth și metrul arhaic din The Old Sailor a fost dificilă. Autorii revistei literare Edinburgh Review , supranumit în mod ironic cercul lui Wordsworth „ poeți de lac ”, au luat armele cu zel mai ales împotriva tinerilor obrăznici .
Pentru a-și clarifica intențiile, Wordsworth a prefațat cea de-a doua ediție a colecției cu o prefață , care este de obicei considerată un manifest pentru școala lacului . În ediția din 1802, această prefață a fost completată de un eseu despre limbajul poeziei ( Dicția poetică ). În aceste scrieri, Wordsworth își definește sarcina după cum urmează:
... Pentru a lua material pentru creativitate din viața obișnuită, aranjați-l într-un mod obișnuit, într-un limbaj obișnuit. Viața obișnuită a fost aleasă de mine pentru că numai în ea este totul natural și adevărat; în condiţiile ei, o viaţă simplă, neîmpodobită nu contrazice formele frumoase şi stabile ale naturii.
Coleridge și-a conturat punctul de vedere asupra programului poetic al Baladelor lirice ani mai târziu, în al 14-lea capitol al tratatului de estetică Biographia Literaria (1817). Poetul susține că scopul artei literare este un fel de magie narativă, pe care o definește prin sintagma „refuzul voluntar al cititorului de la necredință” ( suspendarea necredinței ), care a devenit înaripată în lumea vorbitoare de limbă engleză.