Makoev, Alikhan Amurkhanovici

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă revizuită de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 25 decembrie 2017; verificările necesită 2 modificări .
Alihan Amurhanovich Makoev
Data nașterii 17 iulie 1922( 17.07.1922 )
Locul nașterii Cu. Chikola , ASSR de munte
Data mortii 27 martie 1981 (58 de ani)( 27.03.1981 )
Un loc al morții Cu. Chikola, districtul Irafsky, Osetia de Nord
Afiliere  URSS
Rang locotenent colonel locotenent colonel

a poruncit Batalionul Regimentului 1042 Infanterie din Divizia 295 Infanterie
a Armatei
a 5-a de șoc a Frontului 1 Bieloruș
Bătălii/războaie Marele Război Patriotic
Premii și premii
Erou al Uniunii Sovietice - 1946
Ordinul lui Lenin - 1944 Ordinul lui Lenin - 1946 Ordinul Steagului Roșu - 1943 Ordinul lui Alexandru Nevski - 1945
Ordinul Războiului Patriotic, clasa I - 1944 Medalia „Pentru Meritul Militar” - 1943 Medalia „Pentru Meritul Militar” - 1951 Medalia „Pentru Apărarea Caucazului”
Medalia „Pentru victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic din 1941-1945” Medalia „Pentru capturarea Berlinului” Medalia SU pentru eliberarea Varșoviei ribbon.svg Medalia SU 30 de ani ai armatei și marinei sovietice ribbon.svg

Alikhan Amurkhanovich Makoev ( 17 iulie 1922 , satul Chikola , Gorskaya ASSR  - 27 martie 1981 ) - Erou al Uniunii Sovietice . Comandant de batalion al regimentului 1042 (anterior 885) de pușcă din divizia 295 de pușcă a armatei a 5-a de șoc a Frontului 1 bieloruș, locotenent colonel.

Biografie

Makoev Alikhan s-a născut la 17 iulie 1922 în satul Chikola , Gorsky ASSR .

În Armata Roșie din ianuarie 1941. A absolvit Școala a II-a de infanterie militară Ordzhonikidze în ianuarie 1942 și a fost trimis pe front. În timpul Marelui Război Patriotic, a fost rănit de 7 ori, 2 dintre ele grav, de fiecare dată când a revenit în formație de luptă.

Au participat:

În apărarea Donbasului și Caucazului - în 1942;

În luptele pentru Chikola natal , Nalcik , Pyatigorsk , Essentuki , Krasnodar , la eliberarea Donbassului , inclusiv orașul Makeevka - în 1943;

La trecerea Niprului și aterizarea în orașul Herson, la eliberarea orașelor Nikolaev, Odesa, Ochakov, la traversarea Bugului de Sud și a Nistrului, în operațiunea Yassko-Chișinev , în cucerirea Cap de pod Magnushevsky pe Vistula - în 1944;

În străpungerea apărării inamice de la capul de pod Magnushevsky, în eliberarea Poloniei, inclusiv în orașele Wloclawek și Gniezno, în forțarea Oderului în apropierea orașului Kustrin, în spargerea apărării inamice la capul de pod Kustrinsky și în asaltarea Berlinului - în 1945.

Comandantul batalionului, maiorul Makoev, s-a remarcat în luptele pentru extinderea capului de pod de pe râul Oder la vest de orașul Kustrin (Kyustrzyn, Polonia). În perioada 26-27 martie 1945, batalionul a respins 12 contraatacuri inamice, provocându-i mari pagube. În aprilie 1945, la periferia Berlinului, Makoev a ridicat un batalion la atac și a capturat o linie favorabilă, a evoluat excelent în luptele de stradă din oraș, curățând mai multe blocuri și Monetăria de inamic.

Până în 1956, locotenent-colonelul Makoev a continuat să servească în armata sovietică . După ce a intrat în rezervație, a locuit în satul Oktyabrskoye, districtul Prigorodny din Osetia de Nord.

A murit la 27 martie 1981. A fost înmormântat în satul Chikola, pe teritoriul gropii comune a soldaților care au murit în timpul eliberării regiunii Irafsky.

Premii

Memorie

Vezi și

Surse