Medalia „Pentru campania chineză” (Italia)
Medalia „Pentru campania chineză” |
---|
Medaglia commemorativa della campagna in Cina |
|
Țară |
Italia |
Tip de |
medalie |
stare |
nepremiat |
Data înființării |
23 iunie 1901 |
Numărul de premii |
2325 |
Medalia „Pentru campania chineză” ( italiană Medaglia commemorativa della campagna in Cina , numele complet Medaglia commemorativa della campagna nell'Estremo Oriente ) este o medalie italiană menită să recompenseze personalul militar și civilii care au luat parte la reprimarea revoltei de la Ihetuan , în 1900 - 1901 gg. (inclusiv pentru misiunile diplomatice din Beijing care participă la apărare)
Istorie
În legătură cu izbucnirea revoltei, puterile străine ale căror interese comerciale în China erau amenințate au luat măsuri de răzbunare, iar deja la sfârșitul lui mai 1900, navele Angliei, Italiei și Statelor Unite erau ancorate în portul Taku. Un contingent internațional format din 75 de francezi, 75 de ruși, 75 de britanici, 60 de americani, 50 de germani, 40 de italieni și 30 de austrieci înainta spre Beijing.
La 5 iulie 1900, parlamentul italian a autorizat crearea unui corp auxiliar de aproximativ 2.000 de oameni sub comanda colonelului Garioni .
La sfârșitul conflictului, împăratul german Wilhelm al II-lea a propus puterilor participante să stabilească o medalie comemorativă comună, dar această idee a eșuat din cauza opoziției Franței și Marii Britanii.
Fiecare dintre cele opt țări participante , cu excepția Austriei, și-a creat propriile medalii. La fel a procedat și Italia, prin legea nr. 338 din 23 iunie 1901 [1] [2] prin care se instituie Medalia Chinei pentru Campanie, care a fost acordată la 2325 de persoane. Această medalie este considerată una dintre cele mai rare dintre premiile italiene similare.
Decretul de înființare a acestuia a fost anulat în 2010 [3] .
Descrierea premiului
- Medalie : rotundă, bronz, 32 mm în diametru. Pe avers se află un portret în relief al regelui Italiei, Victor Emmanuel al III-lea , orientat spre stânga , încadrat de inscripția corespunzătoare ( VITTORIO EMANUELE III RE D'ITALIA ), sub care este indicată cu litere mici numele monetăriei Regia Zecca . Pe revers în centru se află o inscripție în două rânduri CINA / 1900-1901 , înconjurată de două ramuri de dafin legate în partea de jos cu o panglică. Medaliat - Luigi Giorgi . Au fost și medalii emise de companii private.
- Panglică : mătase, 37 mm lățime, galben auriu, cu dungi albastre, îngustă la margini, 3 mm lățime și lată la mijloc, 5 mm, distanța dintre dungi late 10 mm.
Regulile inițiale de purtare [1] , care interziceau purtarea unei panglici separat de medalie, au fost modificate prin decretul regal din 29 iulie 1906, nr. 470 [4] , dându-se un astfel de drept.
- Însemne și premii suplimentare : pe panglică a fost atașată o închizătoare de argint cu inscripția CINA 1900-1901 , stabilită prin decretul regal din 15 martie 1908, nr. 96 [5] , pentru a distinge această medalie de una similară, pentru cei care nu a participat direct la campania acordată din 1903.
Cea de-a doua versiune a medaliei pentru non-campanieri
Decretul Regal Nr. 176 din 23 aprilie 1903 [6] a stabilit cea de-a doua versiune a medaliei, pe reversul căreia era gravat doar cuvântul „CHINA” fără a indica datele campaniei, urma să recompenseze personalul militar de armata și marina, precum și tot personalul civil care a servit în China după 31 decembrie 1901.
Decretul Regal nr. 195 din 21 aprilie 1904 a extins premiul pentru membrii Marinei Regale trimiși în Coreea din 9 ianuarie 1904. Au fost acordate în total 736 de premii.
În conformitate cu Decretul Regal nr. 96 din 1908 menționat anterior [5] , pe lângă introducerea elementelor de fixare, s-a anunțat că acordarea personalului militar care servește în China sau Coreea după 31 martie 1908 va înceta.
Vezi și
Note
- ↑ 1 2 Regio decreto 23 iunie 1901, n. 338, col quale viene istituita una medaglia commemorativa della campagna nell'Estremo Oriente (Cina) , publicata sulla Gazzetta Ufficiale del Regno d'Italia n. 172 del 19 iulie 1901.
- ↑ A nord del 22º grado di latitudine nord, sulle navi della forza navale oceanica o sui piroscafi noleggiati dallo Stato.
- ↑ Decreto legislativo 13 decembrie 2010, n. 212, Abrogazione di disposizioni legislative statali, a norma dell'articolo 14, comma 14-quater, della legge 28 noiembrie 2005, n. 246 , publicato nella Gazzetta Ufficiale della Repubblica italiana nr. 292 del 15 decembrie 2010, supplemento ordinario n. 276
- ↑ Regio decreto 29 iulie 1906, n. 470, Sostituzione di articoli ai decreti riguardanti le medaglie e le croci commemorative , publicato sulla Gazzetta Ufficiale del Regno d'Italia n. 204 din 31 în urmă până în 1906.
- ↑ 1 2 Regio decreto 15 marzo 1908, n. 96, che fissa il termine col quale cessa pei militari dell'esercito e dell'armata il diritto a conseguire la medaglia col motto "Cina" , pubblicato sulla Gazzetta Ufficiale del Regno d'Italia n. 75 del 30 martie 1908.
- ↑ Regio Decreto 23 aprilie 1903, n. 176, concernente autorizzazione per fregiarsi della medaglia istituita con R. decreto 23 iunie 1901 n. 328 , publicată sulla Gazzetta Ufficiale del Regno d'Italia nr. 115 del 16 mai 1903.
Surse
- Ercole Ercoli, Le Medaglie al Valore, al Merito e Commemorative - Militari e Civili nei Regni di Sardegna, d'Italia e nella Repubblica Italiana - 1793-1976, Milano, IDL, 1976.
- Giuseppe Morittu, Guerre e decorazioni 1848 - 1945, Padova, Bolzonella snc, 1982.
- Giuseppe Morittu, Meriti e decorazioni 1839 - 1945, Padova, CS, 1982, S28/00010255.
- Costantino Scarpa, Paolo Sézanne, Le decorazioni del Regno di Sardegna e del Regno d'Italia, (due volum), Uffici storici Esercito - Marina - Aeronautica, 1982-1985.
- Esherick, Joseph W. (1987). Originile revoltei boxerului University of California Press. ISBN 0-520-06459-3
- Roberto Manno, Duecento ani di medaglie. I segni del valore e della partecipazione ad eventi storici dal 1793 al 1993, Hobby & Work Publishing, 1995, ISBN 88-7133-191-5 , , 9788871331911.
- Alessandro Brambilla, Le medaglie italiane negli ultimi 200 anni, (due tomi), Milano, 1997 [1985].
- Spence, Johnathon D. Căutarea Chinei moderne, ed. II. New York, Norton, 1999.rra.