Un testament medical ( ing. directive prealabilă de îngrijire a sănătății, testament de viață ) este un document în care o persoană își exprimă în prealabil voința cu privire la acordarea de îngrijiri medicale în situația în care nu va putea face acest lucru. Cel mai adesea, astfel de testamente sunt făcute de persoane cu anumite boli grave care nu doresc să fie reanimate dacă își pierd cunoștința . În acest caz, putem vorbi de fapt despre eutanasie pasivă atunci când apar anumite condiții. O persoană mai poate specifica într-un testament medical o persoană autorizată (de exemplu, o rudă apropiată) care va avea dreptul să ia decizia potrivită pentru el [1] [2] .
Ideea unui astfel de document a fost prezentată pentru prima dată de avocatul american Louis Kutner 1967 [3] [4]
Treptat, toate statele SUA au adoptat legile relevante [1] . Testamentele medicale au devenit foarte populare în SUA; până în 2007, 41% dintre americani le aveau [5] . Acest lucru a fost ca răspuns la preocupările semnificative ale pacienților cu privire la posibila utilizare a procedurilor agresive invazive asupra lor pentru a le salva viețile cu orice preț. Majoritatea respondenților, întrebați cum ar dori să moară, au răspuns: „Repede, fără durere, acasă înconjurat de rude”. Barack Obama a devenit primul președinte american care și-a anunțat public propriul testament medical și a încurajat pe alții să facă același lucru [2] .
Legi similare au fost adoptate până în prezent într-un număr de alte țări [6] [7] [8] .
Un testament medical trebuie de obicei semnat de doi martori care nu sunt rude ale administratorului, care nu au legătură cu instituția medicală care deservește pacientul și care nu pretind moștenirea. Oferă îndrumări cu privire la tipurile de îngrijiri medicale și de tratament pe care o persoană ar dori să primească în timp ce este în viață. De asemenea, poate conține instrucțiuni privind utilizarea organelor sale după moarte și metoda de înmormântare a cadavrului. Conform legilor țărilor în care sunt recunoscute astfel de documente, pacientul trebuie întrebat în timpul spitalizării dacă are testament medical, iar dacă nu are, atunci dacă dorește să facă unul [2] .
Cu toate acestea, chiar și cu un astfel de document, medicii se află uneori într-o situație dificilă când nu este clar cum să interpreteze voința pacientului. De exemplu, un pacient cu SIDA intră în clinică după un accident de mașină, iar medicii stabilesc că pacientul a lăsat instrucțiuni că nu a dorit resuscitare. Nu este însă clar dacă această dorință se referă la cazul unui accident de mașină sau doar la situația în care pacientul va muri în stadiul terminal al SIDA [9]