Instrumentele muzicale mecanice (jukebox-uri) sunt instrumente muzicale concepute pentru a reda muzică fixată pe suporturi tehnice. Cilindrii, discurile, cărțile perforate și benzile perforate [1] [2] pot fi folosite ca suporturi de informații pentru astfel de instrumente . Pentru a cânta muzică cu un instrument mecanic, de regulă, nu sunt necesare cunoștințe muzicale speciale [2] .
În Europa de Vest, primele instrumente mecanice au apărut în secolele IX-XIII, acestea erau dispozitive pentru cântare automată la orgă și dispozitive care băteau ceasul de pe clopotele turnurilor [3] . În secolele XIV-XV au devenit cunoscute mecanismele care leagă clopotele și cântau melodii, iar la sfârșitul secolului al XV-lea, odată cu dezvoltarea unor astfel de dispozitive, a apărut carillonul . O trăsătură distinctivă a acestui instrument a fost combinația dintre un sistem de sunet automat asociat cu un ceas turn și un mecanism care vă permite să cântați carillonul folosind tastatura [4] .
În secolul al XVI-lea, datorită eforturilor maestrului din Augsburg Samuel Biedermann , spinetele mecanice s-au răspândit în toată Europa . Elementul principal al mecanismului acestei unealte a fost un arbore de lemn cu știfturi introduse în el , antrenat de o roată dințată și un mâner [5] . Mecanisme similare cu cilindri au fost folosite în majoritatea tonomatelor până la mijlocul secolului al XVIII-lea, când s-au răspândit discurile cu știfturi odată cu arborii cilindrilor [1] .
Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, instrumentele mecanice erau distribuite în principal în rândul nobilimii europene, în timp ce tonomatele erau adesea concepute sub formă de păsări, animale și muzicieni [1] [6] . În secolul al XVIII-lea, piese pentru instrumente mecanice au fost create de Joseph Haydn și Georg Handel , care au scris pentru ceasuri muzicale, și Carl Philipp Emmanuel Bach , care a compus pentru orgă mecanică și citră [7] .
De la începutul secolului al XIX-lea s- a răspândit cutia muzicală , inventată în Elveția la sfârșitul secolului precedent [6] [8] . Geneva și Sainte-Croix [9] au devenit centrele de producție ale noului instrument mecanic , de unde sicriurile erau exportate în Anglia și Franța [6] . O altă inovație din secolul al XIX-lea a fost pianul mecanic . În 1846, primul astfel de instrument a fost construit de maestrul parizian Alexandre Deben : un dispozitiv numit „antifonel” era un conic mecanic care putea fi atașat la claviatura unui pian sau armoniu [10] .