| Monte Cristo | |
|---|---|
| Gen | muzical |
| Bazat pe | roman de A. Dumas Contele de Monte Cristo |
| Autor | versuri: Julius Kim |
| Compozitor | Roman Ignatiev |
| Producător | Alina Chevik |
| Producător | Alexei Bolonin , Vladimir Tartakovsky |
| Coregraf | Irina Korneeva |
| actori | Igor Balalaev , Vladimir Dybsky , Valeria Lanskaya , Anastasia Makeeva , Gleb Matveychuk , Maxim Novikov , Andrey Belyavsky , Alexander Marakulin , Andrey Alexandrin , Alexander Golubev , Anton Derov , Lika Rulla , Lyudmila Svetlova , Denis Demkiv etc. |
| Durată | 2 ore 10 min. |
| Țară | Rusia |
| Limba | Rusă |
| An | 2008 |
| Productii | 2008 Moscova |
Muzicalul „Monte Cristo” este o producție originală rusă, ai cărei autori sunt Roman Ignatiev (muzică) și Julius Kim (poezie, libret). Musicalul se bazează pe romanul Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas père .
Sunetul „Monte Cristo” este aproape de opera rock .
Premiera a avut loc pe 1 octombrie 2008 la Teatrul de Operetă din Moscova . Pe 9 iunie 2012 a avut loc spectacolul de aniversare a 500 de ani. La 1 iulie 2012, artiștii au jucat ultima, a 520-a reprezentație a unui spectacol continuu de 4 ani. Publicului i s-a arătat și un film despre crearea proiectului. După spectacol, artiștii musicalului „Contele Orlov” au urcat pe scenă , iar „ștafeta” a fost trecută următorului musical „ Contele Orlov ”.
În 2009, înregistrarea audio oficială a „Monte Cristo” a fost lansată pe două discuri. Îl puteți cumpăra în holul Teatrului de Operetă din Moscova .
În septembrie 2010, videoclipul oficial al lui Monte Cristo a fost lansat pe DVD. Setul include două discuri, pe primul se află musicalul în sine (înregistrarea a fost făcută dintr-o performanță „live”, adică cu publicul în sală), pe al doilea este un bonus (5 melodii în karaoke format).
În 2013, muzicalul „Monte Cristo” a dobândit un nou sunet. Partea muzicală a musicalului a fost complet refăcută și remixată de producătorul de sunet și inginerul de sunet - Oleg Chechik la studioul CSP. Datorită acestor schimbări, la acompaniamentul muzical al spectacolului a fost adăugată o orchestră simfonică, iar secțiunea de ritm a fost complet reproiectată.
În ianuarie 2014, „Monte Cristo” a revenit pe scena Teatrului de Operetă pentru doar 25 de proiecții (5 blocuri a câte 5 reprezentații din ianuarie până în iunie, intercalate cu blocurile principale ale „Contele Orlov” ) [1] . Spectacolul prezintă distribuția originală cu modificări minore. Revenirea musicalului este programată pentru a coincide cu cea de-a cincea aniversare a lui Monte Cristo, care este sărbătorită în sezonul de teatru 2013-2014. Anterior, s-au încercat să se găsească o oportunitate de a prezenta două musicaluri, Contele Orlov și Monte Cristo, pe aceeași scenă a Teatrului de Operetă din Moscova . Abia în noul sezon, serviciile tehnice ale teatrului au reușit să dezvolte opțiuni unice care să permită combinarea a două proiecte. În 2015, 25 de spectacole sunt jucate după o schemă similară.
Pe 5 octombrie 2018 musicalul a fost complet actualizat, iar acum actorii joacă aceste spectacole în fiecare an. Unii dintre vechii actori s-au întors acolo ( Igor Balalaev în rolul Edmond Dantes, Lika Rulla în rolul Ermina și Vadim Michman în rolul lui Benedetto) și au apărut câțiva actori noi (de exemplu, Daria Yanvarina în rolul Valentinei, Alexander Kazmin în rolul Albert și Yaroslav Bayarunas în rolul lui ). Benedetto). De asemenea , Anna Guchenkova a schimbat rolul de la Valentina la Ermina, iar Dmitry Yermak a început să joace două personaje - Edmond Dantes și Fernand de Morcer.
Pe 14 iulie 2014, cel mai mare din Asia, cel de-al 8-lea Festival Internațional de Muzical - Festivalul Internațional de Muzical Daegu - sa încheiat în Coreea de Sud . Rusul „Monte Cristo” a primit Marele Premiu drept cel mai bun musical , învingând mai mult de o duzină de candidați din Europa și Asia. Au fost acordate și premii prestigioase DIMF artiștilor de la „Monte Cristo”. Valeria Lanskaya a câștigat la categoria „ Cea mai bună actriță ”. Igor Balalaev a devenit primul la categoria „ Cel mai bun actor ”. Maxim Novikov a primit premiul I la categoria „ Cel mai bun actor în rol secundar”.
Producătorii musicalului sunt Alexei Bolonin și Vladimir Tartakovsky, autorul libretului este Yuli Kim , compozitorul este Roman Ignatiev , directorul de producție este Alina Chevik, coregraful este Irina Korneeva, designerul de producție este Vyacheslav Okunev, creatorul este designerul de peruci este Andrey Drykin , designer de iluminat - Gleb Filshtinsky, producător de sunet, inginer de sunet - Oleg Chechik , director de cascadorii parkour - Oleg Krasnyansky.
Intriga muzicală în ansamblu corespunde ideii romanului lui Dumas. Tânărul marinar Edmond Dantes, acuzat pe nedrept, este închis de mulți ani în Chateau d'If . Acolo, starețul Faria îl învață tot ce știe și descoperă secretul comorii insulei Monte Cristo . După moartea starețului, Edmond are ocazia să evadeze din închisoare, extrage comori și jură să se răzbune pe dușmanii săi.
Răzbunarea lui este subtilă și vicleană și, ca urmare, adevărul iese la iveală.
Întrucât romanul lui Dumas este plin de evenimente și personaje, care nu pot fi reflectate în spectacol, autorii musicalului au redus semnificativ narațiunea și numărul de personaje. Astfel, intriga a fost simplificată semnificativ și o serie de puncte sunt complet în contradicție cu originalul.
Actul I
Bal la Contele de Monte Cristo condus de Beauchamp și Bertuccio („Roata de carnaval”). Cupluri de dans. La bal mai participă procurorul regal Villefort, fiica sa Valentine, contele Fernand de Morcer, soția sa Mercedes și fiul lui Albert, precum și Hermine Danglars. Apare contele de Monte Cristo. Mercedes îl recunoaște și îi spune: „Edmond!”.
Bertuccio, rămas singur pe scenă, spune povestea lui Monte Cristo („Memoria din vremurile de altădată”). În continuare vedem scene din trecut.
Edmond Dantes, căpitanul navei, se întoarce dintr-o călătorie. Este întâmpinat de Mercedesul catalan , logodnica lui („Întâlnirea”). Sunt urmăriți de Fernand, îndrăgostit nebunește de ea și gelos pe Edmond („Dragostea mea pentru totdeauna”). Edmond spune că nava a chemat la Sfânta Elena pentru o aprovizionare cu apă, unde Napoleon s- a apropiat de căpitan și i-a cerut să-i dea o scrisoare prietenului său în amintirea unui serviciu de lungă durată. Această conversație este auzită de Fernand și decide să raporteze despre Edmond, spunând că este un complice al împăratului dezamăgit ("Scrisoarea lui Napoleon").
Chiar de la propria nuntă („Nunta”), Dantes este interogat de procurorul Villefort („Interogatoriul”). Își dă seama că căpitanul este nevinovat și decide să-l elibereze, Edmond raportează că scrisoarea lui Napoleon este adresată unui anume Noirtier. Villefort întreabă dacă Dantes a povestit cuiva despre asta și, după ce a primit un răspuns negativ, ordonă ca căpitanul să fie trimis la Chateau d'If. Se dovedește că Noirtier și Villefort sunt una și aceeași persoană, iar concluzia lui Dantes este necesară procurorului, pentru a nu fi acuzat că ar avea legături cu însuși Napoleon.
Mercedes îl roagă pe procuror să-și lase logodnicul să plece, dar acesta rămâne neclintit, declarând că Dantes este un trădător („Rugăciunea”).
Edmond lâncește în închisoare. Telespectatorul înțelege că anii trec („Nu-mi amintesc”). În prim -plan , Bertuccio povestește despre evenimentele care au avut loc în acest moment. Villefort i-a spus Mercedes într-o scrisoare că Dantes ar fi murit, Fernand a încercat să o susțină. După ceva timp, Mercedes se căsătorește cu Fernand. Au un fiu, Albert, și Villefort, o fiică, Valentine. Părinții sunt de acord asupra nunții copiilor când aceștia împlinesc vârsta majoratului. Până când Villefort devine procurorul regal și soția sa moare, Fernand primește și titlul de Conte de Morser pentru fapte militare.
Abatele Faria se strecoară în celulă la Dantes, care a încercat să sape un tunel și să evadeze din închisoare, dar a amestecat direcția. Starețul decide să-l învețe pe Edmond tot ce știe și, de asemenea, împreună cu Dantes, ajunge la concluzia despre adevărata natură a ceea ce s-a întâmplat cu tânărul căpitan. Simțind că se apropie moartea, Faria îi dezvăluie lui Dantes secretul comorii ascunse pe insula Monte Cristo și, de asemenea, oferă sfaturi despre evadare - prizonierii morți sunt cusuți într-o pungă și aruncați în mare, Edmond trebuie să scoată trupul starețului și ia locul („Cântarea temnicerilor”).
Așa se întâmplă totul. În mare, Dantes este ridicat de nava lui Bertuccio, care va deveni mâna dreaptă a contelui („Vântul sărat”). Edmond obține comori și jură răzbunare („Răzbunare”).
Actul II
Ne întoarcem la balul de la Contele de Monte Cristo, cuplurile dansează din nou ("The Ball").
Mercedes face pereche cu Contele de Monte Cristo și încearcă să-și dea seama cine este („Cine ești?”). Villefort și Ermine Danglars se retrag, iar din conversația lor devine clar că casa pe care Monte Cristo a ales-o pentru bal are o istorie secretă și teribilă, care este cunoscută de cuplul vorbitor („Memorii”). În această casă în urmă cu mulți ani, Villefort și Hermina au aranjat întâlniri secrete, iar aici s-a născut copilul lor, pe care procurorul l-a îngropat în grădină imediat după naștere, considerându-l născut mort. Villefort sfătuiește să nu se gândească la trecut și o duce pe Ermine la dansatori.
Albert și Valentina se bucură în acest moment de compania celuilalt - în muzical ei sunt întruchiparea fericită a unui cuplu de îndrăgostiți, o imagine în oglindă a lui Edmond și Mercedes ("I'm always coming to you" (remix)), ("Fii liniște, sufletul meu").
Fernand este rugat să spună cum a luptat, iar contele de Morser relatează cu lăudare despre bătălia cu turcii și despre cum a încercat cu toată puterea să-l protejeze pe pașa lui Tebelin , dar a fost ucis. Fiica pașei, Gayde, conform lui Fernand, a dispărut („Great Days”).
Bertuccio declară că Gaide este aici și, apărând în sală, îl acuză pe Fernand de trădare, ucidendu-l pe Tebelin, furând diamantul pașei și vânzând-o în sclavie („Ești un trădător”).
Villefort încearcă să-și ia fiica acasă, spunând că după tot ce a auzit, nunta ei cu Albert nu se va întâmpla, dar Valentine vrea să-și susțină iubita („Confuzie”).
Ceva mai devreme, Bertuccio îl întâlnește pe Benedetto printre invitați, îl recunoaște și încearcă să prevină furtul plănuit de tânăr. Contele de Monte Cristo, care, după cum s-a dovedit, a auzit totul, îl oprește pe Bertuccio și declară că furtul nu va interfera cu planurile lor ("Hoțul și Servitorul").
Apoi, în sala de dans, contele îl acuză pe Benedetto, raportând că nu este deloc contele de Cavalcanti, așa cum a apărut, ci un hoț și criminal care a furat diamantul. Villefort, îndeplinindu-și îndatoririle directe, îl acuză pe Benedetto, dar el se justifică și spune că de vină sunt părinții care l-au abandonat în copilărie („Tata, mama”). Valentina îi cere tatălui ei să fie mai îngăduitor cu orfanul.
Bertuccio povestește o lungă poveste („Povestea lui Bertuccio”) despre câți ani în urmă, fiind vagabond, a încercat să jefuiască această casă, doar pentru a vedea un bărbat îngropând ceva în grădină. Sperând într-o comoară, Bertuccio a săpat un mănunchi și a găsit în el un copil nou-născut și l-a considerat mort. Cu toate acestea, copilul era în viață, iar Bertuccio l-a dat la un orfelinat, încercând să aibă grijă de băiat. Cu toate acestea, Benedetto (și era vorba despre el) a crescut ca un criminal, iar Bertuccio l-a pierdut de mult din vedere. Persoana care a îngropat bebelușul, Bertuccio nu l-a putut identifica din cauza întunericului, dar își amintește că bebelușul era învelit într-o eșarfă cu monograma „E. D.". Auzind acest lucru, Hermina Danglars îl recunoaște pe Benedetto drept fiul ei. Adevărul este dezvăluit și despre paternitatea lui Villefort („Ți-ai îngropat fiul de viu?”), („Acesta este un vis”).
Oaspeții invitați la bal cer o explicație – cine este Monte Cristo și de ce a început el toate aceste dezvăluiri („Cine ești tu, conte?”). Contele spune povestea acuzatului nevinovat Edmond Dantes și își dezvăluie adevărata față. Sub jugul acuzațiilor, Fernand se împușcă, iar Villefort înnebunește.
Mercedes își anunță fostul iubit că pleacă cu Valentina și Albert pentru a uita de acest coșmar. Monte Cristo și Mercedes își iau rămas bun pentru totdeauna („La revedere pentru totdeauna”).
Înainte de premieră și ceva timp după aceasta, comunicatele de presă au raportat următoarele [2] :
Marea lucrare a lui Alexandre Dumas nu a fost încă pusă în scenă în acest gen în nicio țară, așa că premiera de la Moscova a devenit în același timp și o premieră mondială.
Cu toate acestea, s-a descoperit curând că această afirmație era inexactă. Musicalul bazat pe romanul Contele de Monte Cristo a fost montat anterior în Italia [3] . Teatrul Novokuznetsk al musicalului „A șaptea dimineață” a prezentat în 2003 versiunea autorului său a musicalului „Contele de Monte Cristo” [4] . Există, de asemenea, musicalul The Count of Monte Cristo al compozitorului american Frank Wildhorn .
Actul I
|
Actul II
|
Discul 1
Discul 2