Morann Kaddat ( ing. Morann Kaddat ) este un scriitor de limbă rusă, autorul seriei Tales of Hil de Winter, care include romanul cu același nume și prequelul Povestea păstoriței din Zamia, scris în genul fantastic și un basm fantastic.
Potrivit zvonurilor răspândite de autor, editurile ruse, inclusiv AST-press, EKSMO și altele, refuză să publice Tales, invocând conținut sexual provocator. Pe unele site-uri care distribuie textul sursă al romanului și al poveștilor prequel, aceste lucrări sunt marcate cu „18+”. În timp ce în realitate, scene de natură erotică în stilul BDSM se regăsesc în doar două capitole ale romanului.
Castelul Hill de Winter este centrul mundi al intrigii romanului. Etimologia cuvântului „Hil de Winter” este neclară, poate fi derivată din numele învechit al genului de cactus Hildewintera sau derivat din cuvintele englezești deal și iarnă. Prototipul castelului a fost tipul de „oraș-castel” european, cu mai multe niveluri și cu o structură dezvoltată, similar castelului Mont Saint-Michel din Franța, castelului Spissky Grad (slovac. Spišský hrad) din Slovacia sau castelul Mukachevo (așa-numitul Palanok) din vestul Ucrainei.
Prototipul calului dragon demonic ar putea fi caii rasei Akhal-Teke de culoare neagră, așa cum este indicat de scurtele descrieri din carte în sine:
|
Această creatură nestăpânită era atât de neagră ca aripa unui corb, încât părea că nici măcar lumina strălucitoare a soarelui nu o putea lumina, ca și cum ar fi fost modelată din Întuneric. |
și mai departe:
|
Kato a observat că picioarele, trunchiul, botul și gâtul de gâscă fără coamă păreau chiar mai lungi decât în desenul din Carte. De asemenea, calul monstruos avea copite extrem de incomode, lungi și urechi uriașe de iepure. |
Un alt laitmotiv al lucrării poate fi numit iarbă de somn , mai bine cunoscută ca durere de spate deschisă. Pufurile albe, ca ceața, învăluie petalele unui ton mov sumbru, induc în eroare colecționatorii de flori de primăvară cu aspectul lor, neștiind că iarba de somn este o plantă otrăvitoare.
Romanul „Poveștile lui Hil de Winter” a fost publicat în formă electronică în 2013, în ediția autoarei, fără participarea editorilor profesioniști, ca urmare a faptului că există greșeli de ortografie și de punctuație în text. Probabil, la acea vreme, Morann Kaddat avea aceeași vârstă cu personajul principal al cărții, expertul în artă Kato Cambresi. Dacă autorul a lucrat cu adevărat ca expert în artă și dacă oameni reali au servit drept prototipuri pentru eroii cărții - nu se știe nimic despre asta. Lucrările sunt bogate în aluzii și referiri la diverse fenomene literare și culturale. Sunt amintiți muzicienii suedezi ai Diablo Swing Orchestra , opera artistului medieval Masaccio , există referiri indirecte la „Anna Karenina” a lui Lev Tolstoi . Geografia lucrării, deși fictivă, conține încă câteva referințe asociative la locuri din viața reală și țări întregi. Deci, statul din „Poveștile” Zamiya și-ar putea împrumuta numele din republica din viața reală a Africii Centrale - Zambia.