Biblioteca Națională Centrală din Roma | |
---|---|
ital. Biblioteca Nazionale Centrale di Roma | |
41°54′24″ s. SH. 12°30′17″ in. e. | |
Tip de | naţional |
Țară | Italia |
Abordare | Roma , Italia, Viale Castro Pretorio, 105 00185 |
Fondat | 1875 |
Codul ISIL | IT-RM0267 |
Fond | |
Dimensiunea fondului | peste 7 milioane de cărți, 2.000 de incunabule |
Alte informații | |
Director | Stefano Campagnolo [d] |
site web | bncrm.librari.beniculturali.it |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Biblioteca Națională Centrală din Roma ( italiană: Biblioteca Nazionale Centrale di Roma , BNCR) este una dintre cele două biblioteci naționale din Italia. Cunoscută și ca Biblioteca lui Victor Emmanuel al II-lea (a nu se confunda cu Biblioteca lui Victor Emmanuel al III-lea din Napoli ).
După unificarea Italiei și anexarea Romei în 1870, savantul și politicianul Ruggiero Bongi a început să creeze o bibliotecă națională la Roma. În 1873, a fost emis un decret de închidere a mănăstirilor romane, datorită căruia bibliotecile lor au fost transferate statului. Cărțile din 69 de biblioteci au fost mutate în clădirea fostului Collegio Romano iezuit . Din cauza resurselor insuficiente, catalogarea a fost lentă și până în 1876, 250.000 de cărți au rămas necatalogate [1] .
În 1917, în bibliotecă a avut loc o mare expoziție dedicată unificării Italiei. Din cauza legilor privind depozitul legal din biblioteca depozitului legal (pe lângă depozitul legal din Biblioteca Națională Centrală din Florența ), nu era suficient spațiu pentru fiecare carte, iar în 1975 a fost deschisă o nouă clădire, cu un depozit de 6 milioane de volume și cu o sală de lectură pentru 1188 de persoane [1] .
Este una dintre cele mai mari biblioteci universale din Italia. Fondurile sale conțin peste 7 milioane de cărți, 2000 de incunabule, 25.000 de paleotipuri, 10.000 de tipărituri, 20.000 de hărți, 1.342.154 de broșuri [2] .
![]() | ||||
---|---|---|---|---|
|
Bibliotecile Naționale din Europa | |
---|---|
|