Consiliul National (Italia)

Consiliul National
ital.  Consulta nationale
management
Preşedinte Carlo Sforza , Partidul Republican Italian
Structura
Membrii 440
Original 304 membri
Fracțiunile
  •      Comitetul de Eliberare Națională 156
  •     Foști deputați 60
  •     Sindicatele 46
  •     Alte partide 20
  •     Veteranii 12
  •     Alți deputați 10
Alegeri
Sediu
Predecesor Parlamentul Regatului Italiei
Adept Adunarea Constituantă a Italiei

Consiliul Național ( italian :  Consulta nazionale ) este un organism legislativ provizoriu neales care a funcționat în Italia după al Doilea Război Mondial . Președintele consiliului a fost Carlo Sforza , membru al Partidului Republican Italian . Consiliul Naţional s-a întrunit la Palazzo Montecitorio .

Consiliul Național a luat locul Parlamentului Regatului Italiei . A fost înființată la 5 aprilie 1945, iar la 22 septembrie 1945, guvernul a aprobat componența sa - 440 de membri. În consiliu au participat reprezentanți ai partidelor care erau membri ai Comitetului de Eliberare Națională , foști membri ai parlamentului - antifasciști, reprezentanți ai marilor sindicate și societăți de veterani, reprezentanți ai culturii și științei. În cadrul consiliului au fost create 10 comitete [1] .

Consiliul Național a avut scopul de a-și da avizul asupra diferitelor întrebări adresate de guvern. Guvernul era obligat să se consulte cu consiliul în chestiuni legate de buget, impozite și alegeri și putea să se consulte și în alte chestiuni, dar nu era obligat să asculte avizul consiliului. De asemenea, membrii consiliului aveau dreptul să supună legi spre discuție și să trimită cereri guvernului [1] .

Prima întâlnire a avut loc pe 25 septembrie 1945, după care au mai avut loc câteva zeci de întâlniri. În realitate, guvernul nu a pus la dispoziție Consiliului Național un plan bugetar. Cu toate acestea, Consiliul Național a adoptat o lege care cere un referendum constituțional , în care italienii trebuie să decidă dacă vor ca Italia să fie monarhie sau republică. Acest lucru s-a întâmplat pe 9 martie 1946, după care nu au mai fost ședințe, dar comitetele au continuat să lucreze. Consiliul Național a fost în cele din urmă desființat la 1 iunie 1946. În locul ei a venit Adunarea Constituantă a Italiei (în aceasta au fost aleși 128 de membri ai consiliului) [1] .

Vezi și

Note

  1. ↑ 1 2 3 Consulta nazionale Arhivat la 1 noiembrie 2019 la Wayback Machine // Enciclopedia Italiană
  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii