Nea Anchialos

Nea Anchialos ( greacă: Νέα Αγχίαλος ) este un oraș mic din Grecia . Din punct de vedere administrativ, aparține comunității Volos din unitatea periferică Magnesia din periferia Tesaliei . Este situat la o altitudine de 35 m deasupra nivelului mării [2] , pe malul vestic al Golfului Pagasitikos [4] , pe versanții sudici ai dealurilor care mărginesc câmpul Crocus dinspre nord [5] . Populația este de 5132 conform recensământului din 2011 [3] .

Lângă Nea Anchialos se află aeroportul , care este și baza Forțelor Aeriene Elene pentru cea de-a 111 -a aripă de luptă F-16 [6] .

Titlu

Și-a primit numele de la orașul antic Ankhial (acum Pomorie în Bulgaria). Anchial ( altă greacă Ἀγχίαλος , Anchialum ) înseamnă „aproape de mare” de la ἄγχι - aproape și ἅλς - mare.

Istorie

Orașul modern din perioada creștină timpurie se numea Thebes Phthiotis . Orașul s-a dezvoltat în secolul al II-lea pe locul vechiului Piras . Două etape de la Piras a fost Demetrius ( greaca veche Δημήτριον ) — sanctuarul lui Demeter [7] . Piras a servit drept port al orașului antic Teba Phthiotis [8] .

În tratatul Synekdem al geografului Ierocle, Teba din Phthiotis ocupă locul trei în rândul orașelor. A fost un port important, dar și un centru religios, care a cunoscut o prosperitate economică și culturală excepțională din secolul al IV-lea până la sfârșitul secolului al VI-lea. Teba din Phthiotis este unul dintre cele mai importante centre creștine timpurii și sediul eparhiei [4] .

În secolul al VII-lea, orașul creștin timpuriu Theba Phthiotis a fost distrus. După secolul IX orașul a fost abandonat treptat de către locuitori [8] care s-au mutat în zona Almiros [4] .

În 1907, orașul a fost așezat de refugiați din Rumelia de Est și a numit Nea Anchialos în memoria vechiului lor oraș de la Marea Neagră, pe care l-au părăsit în 1906 [8] .

Arheologie

Săpăturile orașului creștin timpuriu Thebes Phthiotis din Nea Anchialos au început în 1924 de către arheologul Georgios Sotiriou și sunt încă în desfășurare [4] .

Săpăturile au scos la iveală monumente importante, inclusiv părți de fortificații, facilități portuare, nouă bazilici cu anexe, un complex mare de clădiri publice, băi, drumuri, magazine, reședințe și vile private și cimitire extinse. De remarcate sunt cele patru bazilici din interiorul pereților, ale căror decor sculptural și podelele cu mozaic impresionează atât prin teme bogate, cât și prin tehnică impecabilă [4] [9] .

Cel mai apropiat analog al Bazilicii D este Bazilica din Coursi [10] . Bazilica A (c. 470) a fost precedată de un pronaos cu 3 coridoare cu ocolire rotundă pe latura vestică, pe laturile pronaosului - săli lungi cu abside în vest, cea nordică a servit drept baptisteri [11] . Bazilica D este cea mai mare din Nea Anchialos și este decorată cu mozaicuri și sculpturi în marmură [12] .

Comunitatea Nea Anchialos

Comunitatea Nea Anchialos ( Κοινότητα Νέας Αγχιάλου ) a fost creată în 1912 ( ΦΕΚ 262Α ) [13] . Comunitatea cuprinde 6 aşezări. Populația este de 6131 conform recensământului din 2011 [3] . Suprafata 47.977 km² [1] .

Populație

Note

1. ↑ 1 2 Πίνακας αποτελεσμάτων ΜΟΝΙΜΟΥ Πληθυσμού κατά αστικότητα, ορεινότητα, έκταση  (greacă) . Ελληνική Στατιστική Αρχή. Preluat la 15 mai 2021. Arhivat din original la 22 iulie 2021.
2. ↑ 1 2 Απογραφή πληθυσμού - κατοικιών της 18ης μαρτίου 2001 (μόνιμος πληθυσμός)  (greacă) . — Πειραιάς: Εθνική στατιστική υπηρεσία της Ελλάδας , 2009. — Τ. eu _ — Σ. 389 . — ISSN 1106-5761 .
3. ↑ 1 2 3 4 5 Πίνακας αποτελεσμάτων Μόνιμου Πληθυσμού-Απογραφής 2011  (greacă) . Ελληνική Στατιστική Αρχή (20 martie 2014). Consultat la 22 octombrie 2017. Arhivat din original la 24 noiembrie 2017.
4. ↑ 1 2 3 4 5 Πασχάλης Σταντζούρης. Παλαιοχριστιανικές Φθιώτιδες Θήβες. Περιγραφή  (greacă) . Οδυσσέας . Υπουργείο Πολιτισμού και Αθλητισμού (2012). Preluat la 30 mai 2021. Arhivat din original la 2 iunie 2021.
5. ↑ Titov, Valeri Sergheevici . Grecia neolitică: Periodizare și cronologie / Academia de Științe a URSS. Institutul de Arheologie. - Moscova: Nauka, 1969. - S. 87. - 254 p.
6. ↑ 111 Πτέρυγα Μάχης  (greacă) . Πολεμική Αεροπορία. Preluat la 29 mai 2021. Arhivat din original la 2 iunie 2021.
7. ↑ Strabon . Geografie. IX; Cu. 412-413
8. ↑ 1 2 3 Πασχάλης Σταντζούρης. Παλαιοχριστιανικές Φθιώτιδες Θήβες. Ιστορικό  (greacă) . Οδυσσέας . Υπουργείο Πολιτισμού και Αθλητισμού (2012). Preluat la 30 mai 2021. Arhivat din original la 2 iunie 2021.
9. ↑ Arheologia creștină  // Enciclopedia Ortodoxă . - M. , 2001. - T. III: " Anfimy  - Athanasius ". — S. 517-528. — 752 p. - 40.000 de exemplare.  — ISBN 5-89572-008-0 .
10. ↑ Kursi  // Enciclopedia Ortodoxă . - M. , 2015. - T. XXXIX: " Crispus  - Langadas, Lithian and Rentine Metropolis ". — S. 419-421. — 752 p. - 33.000 de exemplare.  - ISBN 978-5-89572-033-2 .
11. ↑ Imperiul Bizantin. Partea a III- a  // Enciclopedia Ortodoxă . - M. , 2004. - T. VIII: „ Doctrina Credinței  – Eparhia Vladimir-Volyn ”. — S. 253-303. — 752 p. - 39.000 de exemplare.  - ISBN 5-89572-014-5 .
12. ↑ Imperiul Bizantin. Partea a II- a  // Enciclopedia Ortodoxă . - M. , 2004. - T. VIII: „ Doctrina Credinței  – Eparhia Vladimir-Volyn ”. - S. 181-252. — 752 p. - 39.000 de exemplare.  - ISBN 5-89572-014-5 .
13. ↑ Διοικητικές μεταβολές δήμων και κοινοτήτων. K. Νέας Αγχιάλου (Μαγνησίας)  (greacă) . ΕΕΤΑΑ. Preluat la 30 mai 2021. Arhivat din original la 2 iunie 2021.
14. ↑ 1 2 Μόνιμος και Πραγματικός Πληθυσμός της Ελλάδος. Σύνολο Ελλάδος νομοί Απογραφές πληθυσμού 2001 και 1991  (greacă) . Ελληνική Στατιστική Αρχή . Preluat la 22 iunie 2017. Arhivat din original la 16 iulie 2006.