Neville, John, al treilea baron Latimer

John Neville ( ing.  Richard Neville ; 17 noiembrie 1493 - 2 martie 1543 ) - aristocrat și curtean englez, al treilea baron Latimer din 1530, fiul cel mare al lui Richard Neville, al doilea baron Latimer și al lui Anna Stafford. În tinerețe a participat la invazia Franței. În 1529 a participat la lucrările Camerei Comunelor a Parlamentului Reformat . După moartea tatălui său și succesiunea la titlu, s-a mutat în Camera Lorzilor. În 1536, s-a implicat în revolta catolică cunoscută sub numele de Pelerinajul Grației , dar mai târziu, cu ajutorul rudelor soției sale, a reușit să-și demonstreze loialitatea față de coroană.

A treia soție a lui John, Catherine Parr , a devenit ultima soție a regelui Henric al VIII-lea după moartea soțului ei .

Origine

John provenea dintr-o ramură mai mică a familiei aristocratice engleze Neville , care a fost a doua cea mai importantă familie din nord-estul Angliei după Percy [5] [K 1] . Străbunicul său, George Neville , unul dintre fiii lui Ralph Neville, primul conte de Westmorland , prin cea de-a doua căsătorie cu Joan Beaufort , fiica legitimată a lui John de Gaunt de către amanta Catherine Swynford , a fost numit baron Latimer [8] [9 ]. ] [10] [11] .

Tatăl lui John, Richard Neville, al doilea baron Latimer , nepotul primului baron, a fost comandant militar și curtean la curțile lui Henric al VII-lea și Henric al VIII-lea . Tatăl său a murit într-una dintre bătăliile din Războiul Stacojii și Trandafirilor Albi , dar moștenirea sa a fost păstrată datorită îngrijirii unei rude îndepărtate, arhiepiscopul de Canterbury Thomas Bourchier [11] [12] .

Mama lui John, Anna Stafford, provenea dintr-o ramură mai tânără a familiei aristocratice engleze Stafford, care deținea moșia Grafton în Worcestershire . Tatăl ei, Sir Humphrey of Stafford , a luptat de partea lui Richard al III-lea în bătălia de la Bosworth . În 1486, împreună cu fratele său Toma, a ridicat o răscoală împotriva noului rege Henric al VII-lea, după reprimarea căruia a fost executat [9] [13] .

Ioan era o rudă îndepărtată a regelui Henric al VIII-lea și era, de asemenea, rudă cu multe familii nobiliare [12] .

Biografie

John s-a născut la 17 noiembrie 1493. A fost fiul cel mare și moștenitorul celui de-al doilea baron Latimer. A locuit la curte, grație influenței familiei sale primind periodic daruri valoroase [11] [14] .

În 1513, Ioan a făcut parte din armata care a luat parte la invazia din nordul Franței. După capturarea Tournai, Ioan a fost numit cavaler la Lille pe 14 octombrie. Până în 1522 era reprezentantul tatălui său în nordul Angliei. În 1529-1539 a fost judecător de pace în North Riding of Yorkshire , în 1538 - în Ripon , în 1538-1541 - în West and East Ridings. Iar în iunie 1530 a devenit membru al Consiliului Regal al Nordului [11] .

Până în 1520, John se căsătorise cu Dorothea de Vere, fiica lui Sir George de Vere, sora lui John de Vere, al 14-lea conte de Din această căsătorie s-au născut doi copii. Dorothea a murit la 7 februarie 1527. La 20 iunie 1528, John a primit permisiunea de a se căsători cu Elizabeth Musgrave, fiica lui Sir Edward Musgrave din Hartley ( Westmorland ). Această căsătorie a rămas fără copii. După moartea celei de-a doua soții, în 1534, s-a căsătorit a treia oară - Catherine Parr , fiica lui Sir Thomas Parr din Kendal (Westmoreland), văduva lui Sir Edward Burgh (Borough) . Această căsătorie a rămas și fără copii [11] .

În toamna anului 1529, John a fost ales în Parlamentul Reformei englez ca unul dintre cei doi cavaleri pentru Yorkshire. Cu toate acestea, în decembrie 1530, tatăl său a murit, după care John a moștenit titlul de baron Latimer și s-a mutat în Camera Lorzilor . Prima dată și-a luat locul la 16 ianuarie 1531. La 17 martie 1531 a adus omagiu pentru bunurile sale, deși nici înainte de aprilie 1534 nu făcuse toate plățile indicate în testamentul tatălui său [11] .

Jurnalele lucrărilor acestui parlament nu au supraviețuit, cu excepția unuia, care indică faptul că baronul Latimer a fost prezent constant la întâlniri. De asemenea, se păstrează 2 dintre scrisorile sale către Thomas Cromwell , datate 1534 și 1536, prin care se cere concediu. În 1536 Latimer a lipsit de la deschiderea Parlamentului; totuși, mai târziu a apărut, dar a plecat curând în posesiunile sale [12] .

Deși Ioan a semnat o petiție în 1530 prin care i-a cerut Papei Clement al VII-lea să accelereze divorțul lui Henric al VIII-lea de Ecaterina de Aragon și, de asemenea, că, poate sub influența celei de-a treia soții, a devenit simpatic pentru reforma bisericii, a fost suspectat în 1536 de simpatie cu revolta catolică cunoscută sub numele de Pelerinajul harului . Unul dintre centrele sale a fost Mashamshire, unde Latimer a fost un magnat major. Reședința sa principală, Castelul Snape a fost, de asemenea, situat acolo . În plus, a fost administrator al Arhiepiscopului de York la Ripon. Prin urmare, baronul Latimer a fost însărcinat în noiembrie 1536 să prevină răspândirea tulburărilor în regiune, dar nu a putut face nimic. Se pare că a fost obligat în jurul datei de 14 octombrie să depună jurământul pelerinilor. Dar, ulterior, a fost comandantul contingentului din Durham și Richmondshire și a fost, de asemenea, unul dintre reprezentanții rebelilor care au transmis mesajul lui Thomas Howard, duce de Norfolk , la Doncaster , pe 27 octombrie. În plus, el a fost printre liderii rebelilor când s-au întâlnit la 21 noiembrie la York și la începutul lunii decembrie la Pontefract . Cu toate acestea, cu această ultimă ocazie, el i-a cerut arhiepiscopului de York , Edward Lee , să țină o predică despre „dacă este posibil să porți război împotriva prințului cuiva”. Este posibil ca aceasta să fi fost o încercare de a arăta loialitate față de rege pentru a ajuta la conducerea pelerinajului către un rezultat pașnic [11] [12] .

Ulterior, Latimer, posibil sub influența soției sale, Catherine Parr, nu a luat parte în ianuarie 1537 la rebeliunea , care a fost condusă de Sir Francis Bigot , așa că ducele de Norfolk a făcut o cerere fără succes către ţine-l pe Ioan în sfatul Nordului . Thomas Cromwell avea îndoieli rezonabile cu privire la loialitatea lui Latimer. Prin urmare, când s-a aventurat la Londra în iunie , au existat temeri serioase că ar putea fi executat. Cu toate acestea, Ducele de Norfolk a continuat să-l simpatizeze pe John, spunând că a fost forțat să participe la rebeliune sub pedeapsa morții. Ca măsură de precauție, Latimer a făcut mai mulți pași. În special, i-a oferit consilierului regal o anuitate pentru întreținerea a 20 de nobili și i-a închiriat, de asemenea, casa din Londra. Până în 1538, el dobândise fosta proprietate monahală la Nun Moncton în alte locuri din Yorkshire. În plus, în același an a vândut o proprietate în Buckinghamshire prietenului lui Cromwell, John Gostwick și alta lui Cromwell însuși. Drept urmare, el, se pare, a reușit să convingă guvernul de credibilitatea sa. A fost ajutat și de rudele soției sale, care s-au opus rebelilor. În 1539, 1540 și 1542 Latimer participă la ședințele Parlamentului, în mai 1542 este numit administrator al pădurii Galtres ; în același an a participat la o campanie militară în Scoția [11] [12] [15] .

John a murit la Londra la 2 martie 1543 și a fost înmormântat în Catedrala Sf. Paul . În testamentul său, datat 12 septembrie 1542 și aprobat la 15 martie 1543, el a asigurat soția, fiul și servitorii săi. Moștenitorul lui John a fost singurul său fiu, John . Văduva, Catherine Parr, s-a căsătorit cu regele Henric al VIII-lea la 12 iulie 1543, devenind a șasea sa soție [11] .

Căsătorii și copiii

Prima soție: anterior 1520 Dorothea de Vere (d. 7 februarie 1527), fiica lui Sir George de Vere și Margaret Stafford. Copii [9] [16] :

• John Neville (c. 1520 - 22 aprilie 1577), al 4-lea baron Latimer din 1543 [9] .
• Margaret Neville (înainte de 1526 - după 1542) [9] .

A doua soție: din 20 iulie 1526 Elizabeth Musgrave , fiica lui Sir Edward Musgrave și Joan Warde Nu au fost copii din această căsătorie [9] .

A 3-a soție: din 1533 Catherine Parr (1512 - 5 septembrie 1548), fiica lui Sir Thomas Parr și Maud Green , văduva lui Sir Edward Burgh (Borough) . Nu au fost copii din această căsătorie [9] .

După moartea soțului ei, Catherine Parr s-a căsătorit cu regele Henric al VIII-lea la 12 iulie 1543, devenind a șasea soție a sa [9] .

Note

1. ↑ Soții Neville (fostul Fitz-Muldreds) erau descendenții aristocraților care aveau proprietăți în Durham, în nordul Angliei. Probabil aveau rădăcini anglo-saxone și posibil scoțiene. Conform genealogiilor ulterioare, Dolphin, primul strămoș al familiei Neville, cunoscut în mod sigur, a fost un descendent al lui Crinan , fondatorul dinastiei Dunkeld - regi ai Scoției [6] [7] .

1. ↑ Dockray K. Neville, John, al treilea baron Latimer // Oxford Dictionary of National Biography  (engleză) / C. Matthew - Oxford : OUP , 2004.
2. ↑ 1 2 Lundy D. R. John Neville, al treilea lord Latymer // Peerage 
3. ↑ Kindred Britain
4. ↑ 1 2 Lundy D. R. John Neville, al treilea lord Latymer // Peerage 
5. ↑ Ignatiev S. V. Scoția și Anglia în prima jumătate a secolului al XV-lea. - S. 32.
6. ↑ Round John H. Feudal England - studii istorice asupra secolelor al XI-lea și al XII-lea. - P. 488-490.
7. ↑ Offler Hilary S., Doyle Anthony Ian, Pipe AJ FitzMeldred, Neville and Hansard // North of the Tees - studii de istorie medievală britanică. - P. 2-3.
8. ↑ Tuck A. Neville, Ralph, primul conte de Westmorland (c. 1364–1425) // Oxford Dictionary of National Biography .
9. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 John Neville , al treilea lord Latymer  . Peerage. Preluat la 31 iulie 2020. Arhivat din original la 25 ianuarie 2012.
10. ↑ Burke J. Un dicționar general și heraldic al nobililor Angliei, Irlandei și Scoției, dispărute, latente și în suspensie. — P. 392.
11. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Ford LL Neville, Richard, al doilea baron Latimer (c. 1467–1530) // Oxford Dictionary of National Biography .
12. ↑ 1 2 3 4 5 Bindoff ST Neville, Sir John I (1493-1543), din Snape, Yorks // Istoria Parlamentului.
13. ↑ Ustinov V. G. Războaiele trandafirilor. Yorkies vs Lancaster. - S. 311-312.
14. ↑ Archbold WAJ Neville, John (1490?-1543) // Dictionary of National Biography / Editat de Sidney Lee. - L. : Smith, Elder & Co , 1894. - Vol. XL. Myllar-Nicholls. — P. 269.
15. ↑ James SE Katherine [Kateryn, Catherine] [n. Katherine Parr] (1512–1548) // Oxford Dictionary of National Biography . — Oxf. : Oxford University Press , 2004-2014.
16. ↑ Dockray K. Neville, John, al treilea baron Latimer (1493–1543) // Oxford Dictionary of National Biography . — Oxf. : Oxford University Press , 2004-2014.

Literatură

• Ustinov V. G. Războaiele trandafirilor. Yorkies vs Lancaster. — M .: Veche , 2012. — 432 p. - (Fișiere de istorie). - 2000 de exemplare.  — ISBN 978-5-9533-5294-9 .
• Bindoff ST Neville, Sir John I (1493-1543), din Snape, Yorks // Istoria Parlamentului: Camera Comunelor 1509-1558. - Boydell & Brewer, 1982. - ISBN 9780436042829 .
• Burke J. Un dicționar general și heraldic al nobililor Angliei, Irlandei și Scoției, dispărute, latente și în suspensie . - Londra, 1831.
• Dockray K. Neville, John, al treilea baron Latimer (1493–1543) // Oxford Dictionary of National Biography . — Oxf. : Oxford University Press , 2004-2014.
• The Complete Peerage of England, Scotland, Ireland, Great Britain and the United Kingdom / Editat de. - editia a 2-a revizuita. — Londra: The St. Catherine Press, 1959. Vol. XII (partea a 2-a). Traton către Zouche.
• Archbold WAJ Neville, John (1490?-1543) // Dicționar de biografie națională / Editat de Sidney Lee. - L. : Smith, Elder & Co , 1894. - Vol. XL. Myllar-Nicholls. — P. 269.

Link -uri

• John Neville, al treilea  lord Latymer Peerage. Preluat: 31 iulie 2020.
• Conții de Westmoreland 1397-1523 (Neville  ) . Fundația pentru Genealogie Medievală. Preluat: 31 iulie 2020.

Site-uri tematice	Peerage
Dicționare și enciclopedii	Dicţionar de biografie naţională Istoria Parlamentului Biografie Oxford
Genealogie și necropole	WikiTree Am intarziat