Mincinos incorigibil

Mincinosul incorigibil este un film de comedie sovietic din 1973 regizat de Villen Azarov . Un alt nume este „Mincinosul incorigibil. O poveste adevărată cu final fericit.”

Plot

Alexey Ivanovich Tyutyurin, o persoană foarte blândă și blândă din fire, lucrează ca maestru frizer de douăzeci de ani . Când apare ocazia de a fi promovat în fruntea sălii, el se confruntă cu o problemă - în echipă și-a dezvoltat reputația de a fi în mod constant întârziat și de mincinos incorigibil. Potrivit șefului său, Vasily Vasilyevich Mymrikov, Tyutyurin are două deficiențe: „în primul rând, el minte și, în al doilea rând, nu poate minți”, motiv pentru care refuză să-și semneze mărturia.

Dar Aleksey nu înșală pe nimeni - într-adevăr intră în situații neobișnuite în drum spre muncă: îl ajută pe băiat să ridice mingea de pe carosabil, după care stropitorul de apă toarnă apă asupra lui, iar Tyutyurin trebuie să se întoarcă acasă pentru a se schimba; apoi îi returnează prințului străin portul de țigări de aur pierdut , în semn de recunoștință pentru care aranjează o cină în onoarea lui Tyutyurin; apoi este lovit de o mașină condusă de Edita Piekha .

După o altă întârziere, Tyutyurin începe cu adevărat să compună o fabulă. El, cu ajutorul lui Mymrikov, spune o poveste „credibilă” despre o petrecere cu frumuseți și dans. Șeful este mulțumit de „corecția” lui Alexei și decide să semneze mărturia. Dar, chinuit de remușcări, Tyutyurin mărturisește foarte repede o minciună, spunând o poveste adevărată despre o fată, o minge și o fântână. Vasily Vasilyevich devine imediat convins de incorigibilitatea lui Alexei și decide să ia măsurile cele mai drastice. În acest moment, traducătorul prințului vine la salonul de înfrumusețare cu un cadou pentru Tyutyurin, iar puțin mai târziu - Edita Piekha cu soția sa Alexei Zina și toate neînțelegerile sunt rezolvate.

Distribuie

Echipa de filmare

• Regizor - Villen Azarov
• Al doilea director - L. Prilutskaya
• Scenariști - Yakov Kostyukovsky , Maurice Slobodskoy
• Compozitor - Yan Frenkel
• Cameramani — Mark Dyatlov (șef), S. Kublanovskiy, Vladimir Kromas
• Artist - Semyon Ushakov
• Versori - Igor Shaferan , Mihail Tanich
• Inginer de sunet - Evgenia Indlina
• Dirijor - Ivan Shpiller
• Regizorul de imagine - Max Gershengorin

Filmare

Filmările au avut loc la Moscova (Leninsky Prospekt, Prospect of the 60th Anniversary of October sunt vizibile), totuși, reședința lui Burukhtan (palatul Marelui Duce Nikolai), fântâna (lângă Teatrul Navoi ) și scena finală, când Mymrikov este stropit cu apă de o mașină („Salonul de frumusețe” în casa nr. 40 de-a lungul bulevardei Lenin) - filmat în Tașkent .

Versiuni de film

Există două versiuni ale filmului, care diferă atât prin textul vocal cât și prin prezența unor scene. Din cauza cenzurii, timpul de ecran al eroului Vladimir Etush a fost redus (scena cu plantarea arborelui prieteniei a fost redusă deosebit de mult, iar în locul cuvântului „emir”, prințului i s-a dat numele Edgar). În plus, în prima variantă, emirul promite eroului Vitsin să acorde femeilor dreptul de vot, iar în varianta trunchiată, să-și dizolve haremul; în prima versiune, emirul explică cunoștințele sale despre limba rusă prin faptul că are una dintre soțiile sale „din Odesa”, iar în a doua - ea este deja „din Mytishchi”; într-o versiune, Burukhtan al doilea primul este tatăl său, în alta, unchiul său. În a doua versiune a personajului Boris Sichkin , care se afla în arest preventiv în acel moment, a fost exprimat de Eduard Izotov . Numele de familie al lui Sichkin în această versiune este tăiat din creditele filmului.

Critica

Revista Soviet Screen a scris că „autorii, oferind spectatorului în scena cu Burukhtan „condiții de joc” interesante, stabilind un anumit nivel ridicat de grotesc , cad sub acest nivel în alte scene... nivelul grotesc ar putea fi mai mare. , iar umorul ar putea fi mai subțire » [1] .

Criticul de film Viktor Demin a fost surprins de faptul că „naivul ticălos Tyutyurin ne este prezentat din nou și din nou cu o oarecare aspirație entuziastă... ca un adevărat om drept, care, în mod tragic, nu este înțeles de alții”. „ Vudeville -ul își pierde farmecul când este jucat ca o dramă psihologică ”, a susținut criticul [2] . A mai scris: „... în general,“ Mincinos incorigibil”, dacă arunci nuvela despre Burukhan, pare o anecdotă incomodă, îndelungată, un vodevil, povestită cu o chibzuință extremă, dar care nu se transformă într-o dramă din acest. Cântă toate versurile, se interpretează toate versurile, se îndepărtează măștile - și vezi cu o mare dezamăgire că în spatele lor este golul, trivialitatea nealterată. Căci regizorul îi oferă clovnului și păcălitului Tyutyurin în aura unui om drept, un profet, un profesor de viață” [3] .

Criticul de film Alexander Fedorov a scris: „Da, comedianții – Georgy Vitsin și Vladimir Etush – și-au jucat bine rolurile, dar fără ștafeta lui Gaidai nu au reușit, după părerea mea, să ajungă la nivelul celor mai bune lucrări ale lor” [4] .

Muzica în film

Filmul prezintă melodiile „It So Happens” interpretate de Edita Piekha și „Truth and Fiction” interpretate de Georgy Vitsin, scrise de compozitorul Yan Frenkel după poezii ale poeților Igor Shaferan și Mikhail Tanich .

Note

1. ↑ Provorov, 1974 , p. 5.
2. ↑ Demin, 1975 , p. cincisprezece.
3. ↑ Demin, 1976 , p. optsprezece.
4. ↑ Fedorov, 2021 , p. 489.

Literatură

• Provorov M. Lucky Tyutyurin și bietul Mymrikov // Ecran sovietic. - 1974. - Nr. 19 . - P. 4-5 .
• Demin V. Măști numite „Vitsin” // Ecran sovietic. - 1975. - Nr. 1 . - S. 14-15 .
• Demin V. Georgy Vitsin // Actori ai cinematografiei sovietice / Comp. Lyndina E. - M . : Art, 1976. - T. 12. - S. 5-19. — 207 p.
• Fedorov A.V. O mie și un film sovietic cu cele mai mari încasări: opiniile criticilor de film și ale spectatorilor. - M . : OD „Informații pentru toți”, 2021. - S. 488-489. — 1134 p.

Site-uri tematice	AllMovie ČSFD Baza de date de filme pe Internet