Nefermaat | |||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Nfr-Mȝˁ.t | |||||||||||||
Imagine de pe peretele mormântului lui Nefermaat, mastaba nr. 16, Medum | |||||||||||||
Data nașterii | dinastia a IV-a | ||||||||||||
Locul nașterii | Egiptul antic | ||||||||||||
Data mortii | necunoscut | ||||||||||||
Un loc al morții | mastaba №16, Medum | ||||||||||||
Țară | |||||||||||||
Ocupaţie | chati , păstrător al sigiliului regal, preot din Bast | ||||||||||||
Tată | Sneferu ? | ||||||||||||
Soție | Iteti | ||||||||||||
Copii | Fiii : Hemiun , Isu, Theta, Itisen, Khentimeresh, Inkaef, Serfka, Uhemka, Shepseska, Kahent, Ankherheretef, Ankherfenejef, Buneb, Shepsesneb, Nebkhenet; Fiicele : Jefatsen, Isesu, Pageti | ||||||||||||
Diverse |
Frați : Khufu , Kenefer, Ankhaf; Sora Nefertkai Data deschiderii: 1871-1872 Descoperitor: Auguste Mariette |
||||||||||||
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Nefermaat ( de ex . Nfr-Mȝˁ.t - „Perfect în justiție ( Maat )” [1] ) este un prinț egiptean antic al dinastiei a IV-a , presupusul fiu al faraonului Sneferu . Era un chati , marele preot al zeiței Bast , era numit fiul cel mare al faraonului [2] .
Este considerat fiul întemeietorului dinastiei a IV-a, faraonul Snefru (sau predecesorul său Huni [3] ) și al primei sale soții. Fratele vitreg al lui Khufu .
În mormântul lui Nefermaat, soția Itet , sunt numiți 15 fii: Hemiun , Isu, Theta, Itisen, Khentimeresh, Inkaef, Serfka, Uhemka, Shepseska, Kahent, Ankherheretef, Ankherfenejef, Buneb, Shepsesneb, Nebhenet și fiicele Jefatsen3. , Pageti [4 ] .
Fiul cel mare Hemiun a preluat îndatoririle tatălui său și a ridicat piramida Keops pe platoul Gizeh [5] [6] [7] . Sora lui Nefermaat, Nefertkau, și-a numit și fiul Nefermaat [8] .
Nefermaat a murit înaintea tatălui său, fără să moștenească puterea faraonului.
Nefermaat a deținut următoarele titluri, așa cum sunt enumerate în mormântul său M16 ( mastaba ) de la Medum :
A fost inmormantat impreuna cu sotia sa Iteti in mastaba nr.16 din Medum. Mormântul este cunoscut pentru frescele sale extrem de artistice (cum ar fi „ Gâștele medii ”). Tehnica de execuție astăzi este prezentată doar în acest mormânt. Artiștii au decupat mai întâi textura pe peretele tencuit, apoi au acoperit-o cu vopsea, ceea ce a făcut imaginea saturată, dar după uscare, vopseaua s-a crăpat și s-a ciobit [9] . Aparent, acesta este motivul pentru care maeștrii au abandonat ulterior această tehnică de decorare [10] .