Organizația Cooperării Islamice

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 30 mai 2019; verificările necesită 34 de modificări .
Organizația Unității Islamice
Organizația Cooperării Islamice

Organizația pentru Cooperare Islamică

منظمة التعاون الإسلامي

Steagul Organizației pentru Cooperare Islamică

Țările membre OCI ( culoare verde ),
țări observatoare ( culoare roșie ),

fostele țări participante ( portocaliu )
Calitatea de membru 56 de state membre
Sediu   Jeddah
Tipul organizației organizatie internationala
limbile oficiale engleză , arabă , franceză
Lideri
Secretar general   Yousef ben Ahmed al-Uthaymeen
Baza
Data fondarii 25 septembrie 1969
Site-ul web oic-oci.org
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Organizația de  Cooperare Islamică ( OCI) este o organizație internațională a țărilor islamice (până în 2011 a fost numită Organizația Conferinței Islamice (OCI).

Istorie

A fost fondată la 25 septembrie 1969 , la o conferință a șefilor de stat musulmani de la Rabat , cu scopul de a asigura solidaritatea islamică în sfera socială, economică și politică, lupta împotriva colonialismului , neocolonialismului și rasismului și de a sprijini Palestina. Organizația de Eliberare . Statutul de observator este deținut de Bosnia și Herțegovina , Republica Centrafricană , Federația Rusă , precum și Frontul Moro de Eliberare Națională din Filipine și o serie de organizații ( ONU , Mișcarea Nealiniată etc.). Sediul organizației este situat în Jeddah ( Arabia Saudită ).

La 28 iunie 2011, prin decizia celei de-a 38-a sesiuni a Consiliului Miniștrilor de Externe (CMFA OIC) desfășurată la Astana , Organizația Conferinței Islamice a fost redenumită Organizația Cooperării Islamice (OCI) [1] .

Organizația de Cooperare Islamică este cea mai mare și mai influentă organizație internațională oficială guvernamentală musulmană [2] . În prezent, reunește 57 de țări cu o populație de aproximativ 1,5 miliarde de oameni. Inițial, a inclus 25 de state din Asia și Africa și Organizația pentru Eliberarea Palestinei. Obiectivele creării OCI: cooperarea între statele musulmane, participarea comună la activități pe arena internațională, realizarea unei dezvoltări stabile a țărilor participante.

Organele de conducere ale OCI: reuniunea regilor, șefilor de stat și de guvern ( summit ), conferința miniștrilor de externe, secretariatul general și organele subsidiare (articolul 3 din Statutul OCI). Întâlnirea regilor, șefilor de stat și de guvern (summit) determină politica generală a statelor musulmane. Astfel de întâlniri au loc o dată la trei ani.

Conferința miniștrilor de externe are loc anual. Dacă este necesar, se convoacă conferințe extraordinare. Secretariatul General este organul executiv al OCI. Șeful secretariatului este Secretarul General, care este ales de Conferința Miniștrilor de Externe pentru un mandat de patru ani. Atribuțiile Secretarului General pot fi reînnoite o singură dată. Secretarul general are patru adjuncți: pentru afaceri politice, pentru știință și tehnologie, pentru probleme economice, pentru probleme sociale, culturale și informaționale. Pe lângă deputați, există un director de cabinet care organizează munca pur tehnică a secretariatului.

Secretariatul General are o serie de departamente: socio-economic, știință și tehnologie, Afaceri asiatice, Afaceri africane, Afaceri internaționale, Informații, Drepturile Omului și Afacerile minorităților religioase, Organizațiile neguvernamentale musulmane etc.

În prezent, OIC trece printr-o perioadă de modernizare. În acest sens, la următorul Summit OCI de la Dakar (Senegal) din martie 2008, a fost adoptată o nouă Cartă a Organizației.

Organizația Conferinței Islamice (OCI) a fost redenumită Organizația Cooperării Islamice (OCI) prin decizia participanților la cea de-a 38-a sesiune a Consiliului Miniștrilor de Externe, desfășurată la Astana în perioada 28-30 iunie 2011. „Declar adoptată rezoluția privind schimbarea numelui și asupra noii embleme a Organizației”, a declarat ministrul de externe Yerzhan Kazykhanov în prima zi a sesiunii. Este de remarcat faptul că această sesiune a Consiliului de Miniștri ai Afacerilor Externe OCI/OCI a fost prima în care țara gazdă a următorului Consiliu de Miniștri a fost aleasă prin vot secret al reprezentanților statelor participante. Irakul și Djibouti au aplicat pentru acest post. Drept urmare, africanii au primit cel de-al 39-lea Consiliu Ministerial.

La 28 iunie 2011, Kazahstanul a devenit președintele celei de-a 38-a sesiuni a Consiliului Miniștrilor de Externe al OCI [3] .

La 1 noiembrie 2016, un val de critici apărut după o glumă nereușită despre „frigiderul gol” al președintelui Egiptului l-a forțat pe Iyad Madani să demisioneze din funcția de secretar general al Organizației pentru Cooperare Islamică [4] .

Structura

În cadrul OCI există o serie de organizații independente, create prin deciziile conferințelor sale și ale căror activități sunt coordonate de Secretariatul General:

În viitor, crearea Curții Internaționale Islamice [5] este în curs de desfășurare .

Secretariatul General

Secretariatul General a fost înființat de Prima Conferință Islamică a Miniștrilor de Externe desfășurată la Jeddah, Regatul Arabiei Saudite, la Muharram, în februarie 1970.

Secretariatul General este format din Secretarul General, care este directorul administrativ al Organizației, și din alt personal, conform cerințelor Organizației.

Secretar general: ales de Consiliul Miniștrilor de Externe pentru un mandat de cinci ani, reînnoit o singură dată. Secretarul general va fi ales dintre cetățenii statelor membre în conformitate cu principiile distribuției geografice echitabile, rotației și șanselor egale pentru toate statele membre, ținând seama de competență, integritate și experiență.

Secretarul general își asumă următoarele responsabilități:

Membrii OIC

Membri permanenti:

  1.  Azerbaidjan
  2.  Albania
  3.  Algeria
  4.  Afganistan
  5.  Bangladesh
  6.  Bahrain
  7.  Benin
  8.  Brunei
  9.  Burkina Faso
  10.  Gabon
  11.  Guyana
  12.  Gambia
  13.  Guineea
  14.  Guineea-Bissau
  15.  Djibouti
  16.  Egipt
  17.  Indonezia
  18.  Iordania
  19.  Irak
  20.  Iranul
  21.  Yemen
  22.  Kazahstan
  23.  Camerun
  24.  Qatar
  25.  Kârgâzstan
  26. Comore
  27. coasta de Fildes
  28.  Kuweit
  29.  Liban
  30. Libia
  31.  Mauritania
  32.  Malaezia
  33. Mali
  34. Maldive
  35.  Maroc
  36.  Mozambic
  37. Niger
  38.  Nigeria
  39.  Emiratele Arabe Unite
  40. Oman
  41.  Pakistan
  42. Statul Palestinei [6]
  43.  Arabia Saudită
  44.  Senegal
  45.  Siria (până în 2012) [7]
  46. Somalia
  47. Sudan
  48.  Surinam
  49. Sierra Leone
  50.  Tadjikistan
  51. A merge
  52. Tunisia
  53.  Turkmenistan
  54.  Curcan
  55. Uganda
  56.  Uzbekistan
  57. Ciad

Observatori: [8]

Organizatii internationale:

Alte organizatii:

Poziția Indiei

India s-a opus sprijinirii OCI pentru decizia ONU privind plebiscitul din Kashmir . ONU , la rândul său, a cerut „scăderea tensiunii din pozițiile ambelor țări” (India și Pakistan ) [9] . În ciuda faptului că India este a treia țară din lume în ceea ce privește numărul de musulmani, Pakistanul a blocat cererea Indiei de a adera la organizație [10] [11] [12] .

Decizii importante

Note

  1. ↑ CAR, Mauritius și intenționează să devină membri ai OCI, Belarus, Brazilia, Serbia, Nepal, Africa de Sud au solicitat statutul de observator - Secretarul General al OCI (link inaccesibil) . Consultat la 10 iulie 2011. Arhivat din original la 3 octombrie 2014. 
  2. ↑ Geopolitica OIC . Consultat la 18 octombrie 2012. Arhivat din original la 19 decembrie 2012.
  3. ↑ Președinția Kazahstanului în OCI: probleme și perspective. . Consultat la 10 decembrie 2011. Arhivat din original pe 5 ianuarie 2015.
  4. ↑ Secretarul general al OCI demisionează după o glumă proastă, Riad propune un nou candidat . Consultat la 2 noiembrie 2016. Arhivat din original pe 4 noiembrie 2016.
  5. ↑ 1. Mohammad Amin Al-Midani 2. Michele Lombardini 3. Surse oficiale OIC. [ http://www.acihl.org/articles.htm?article_id=8 http://www.oic-oci.org/oicv2/topic/?t_id=8159&ref=3294&lan=en&x_key=%20Islamic%20Court http:/ /journals.cambridge.org/action/displayAbstract;jsessionid=B8D3DF1839E30857B95C55711DB3BF72.journals?fromPage=online&aid=208017 _ sistem juridic? 3.hsanoglu primește instrumentele Palestinei de ratificare a Cartei OCI, a sistemelor comerciale preferențiale și a aviației civile] . Data accesului: 3 martie 2015. Arhivat din original pe 4 martie 2016.
  6. ↑ Bine ați venit pe site-ul oficial al Organizației pentru Cooperare Islamică (link inaccesibil) . Preluat la 9 decembrie 2011. Arhivat din original la 19 iunie 2012. 
  7. ↑ „Conferința islamică” a suspendat oficial calitatea de membru al Siriei (link inaccesibil) . Preluat la 16 august 2012. Arhivat din original la 16 august 2012. 
  8. ↑ Observatori (link în jos) . Organizația Cooperării Islamice. Consultat la 29 iulie 2014. Arhivat din original la 22 octombrie 2014. 
  9. ↑ OHCHR solicită reținere în Kashmirul administrat de India . Unhchr.ch (27 august 2008). Consultat la 29 noiembrie 2011. Arhivat din original pe 3 iunie 2012.
  10. ↑ Publicat 23.01.2011. Opt țări caută calitatea de membru OCI (link indisponibil) . caribbeanmuslims.com. Consultat la 29 noiembrie 2011. Arhivat din original pe 23 februarie 2012. 
  11. ↑ „Pak se va potrivi cu armele Indiei” . Indianexpress.com (3 iulie 2005). Consultat la 29 noiembrie 2011. Arhivat din original pe 23 februarie 2012.
  12. ↑ Wahab, Siraj Arab News (link nu este disponibil) . Știri arabe. Consultat la 29 noiembrie 2011. Arhivat din original pe 23 februarie 2012. 

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  În rețelele sociale
Dicționare și enciclopedii
 Organizația Cooperării Islamice