Onchul, Aurel
| Aurel Onchul | |
|---|---|
| Data nașterii | 12 martie 1864 |
| Locul nașterii |
|
| Data mortii | 30 septembrie 1921 (57 de ani) |
| Un loc al morții | |
| Cetățenie | |
| Ocupaţie | avocat , politician |
| Educaţie | |
| Transportul | |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Aurel Onchul ( rum. Aurel Onciul ; 12 martie 1864 , Vikov de Sus , - 30 septembrie 1921 , București ) - om politic român , doctor în drept, deputat în parlamentul austriac.
Născut în familia unui profesor universitar Isidor Onchul. A studiat la Theresianum , mai târziu la Cernăuţi şi la Universităţile din Viena . A slujit în al 16-lea husari la Cernăuți. A lucrat ca șef de raion, apoi ca director al filialei Bucovina a Societății de Asigurări din Moravia. În august 1903 este ales deputat al Seimului Bucovinei din circumscripția Suceava . A fost fondatorul și liderul clubului de deputați interetnici „Uniunea Liberă-Gândirii”, ale cărui figuri de frunte au fost și N. Vasilko și S. Smal-Stotsky (de la ucraineni), Benno Straucher (de la evrei), Stefan Stefanovich (de la evrei), armenii). Datorită acțiunilor coordonate ale deputaților din Uniunea Liberă-Gândirii, pentru prima dată în istorie, a fost depășit monopolul politic al boierilor români din Sejmul Bucovinei, au fost realizate reforme electorale și educaționale, părtinire interetnică între diferitele grupuri etnice ale Bucovina a fost învinsă. În 1907-1918 a fost ales de două ori în Parlamentul Austriei, reprezentând românii liber-cugetatori în prima convocare, iar Partidul Naţional Democrat Român în a doua convocare. A infirmat acuzațiile neștiințifice despre „rutenizarea” românilor din Bucovina. În special, într-un articol publicat în ziarul „Privitorul” în 1902 , A. Onchul scria:
... binecunoscuta supraviețuire a elementului de nuc. Căci în România, în ciuda afluxului mare de străini, elementul grec nu numai că și-a păstrat intactă naționalitatea, ci și-a asimilat fără nicio rămășiță un număr semnificativ de greci, bulgari și armeni... În asemenea împrejurări, este deja inițial de necrezut că doar vlahii bucovineni erau atât de slabi și în câteva decenii și-au pierdut identitatea.
Semnificație de epocă pentru dezvoltarea relațiilor româno-ucrainene a fost articolul lui A. Onchul „Chestiunea românească în Bucovina”.
Autor a numeroase articole și mai multe monografii științifice „Contractul de asigurare în dreptul austriac”, „Comentariu privind dreptul asigurărilor în caz de boală”.
După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar la începutul lunii noiembrie 1918, el a fost un susținător al distribuirii Bucovinei pe linii etnice. La 6 noiembrie 1918, A. Onchul și E. Popovich , de comun acord, și-au asumat puterea de stat asupra părților românești, respectiv ucrainene ale regiunii, de la ultimul președinte austriac al Bucovinei, contele I. Etzdorf. Primind vestea invadării Bucovinei de către forțele de ocupație ale României regale, A. Onchul a mers la Suceava pentru a protesta împotriva ocupației, unde a fost internat și dus la Iași cu interdicție de întoarcere în Bucovina.
A murit la 30 septembrie 1921 la București. A fost înmormântat la Cernăuți în mormântul familiei cavalerilor Onchul.
În 1992, consiliul orașului Cernăuți a numit după A. Onchul o stradă adiacentă străzii E. Popovicha (fosta bandă și strada Kirov).
Note
Link -uri
A. Onchul. Întrebarea românească în Bucovina Arhivată 21 februarie 2014 la Wayback Machine
 |
| |||
|---|---|---|---|---|