Grosimea optică ( adâncimea optică , adâncimea optică , τ ) a unui mediu este o mărime adimensională care caracterizează atenuarea radiației optice într-un mediu datorită absorbției și împrăștierii sale .
Este unul dintre cele mai importante concepte din astrofizică și fizica atmosferei.
Grosimea optică este definită ca:
unde este intensitatea radiației care intră în mediu; este intensitatea radiațiilor care părăsesc mediul; - transparența mediului .Sau
Prin urmare, grosimea optică pentru un mediu absorbant omogen cu grosime este legată de indicele de atenuare , bazat pe legea Bouguer-Lambert-Beer ca:
Pentru un mediu optic neomogen, unde indicele de atenuare este o funcție a unei coordonate cu o grosime liniară , relația ia forma [1] :
Astfel, atunci când radiația trece printr-un strat al unui mediu cu o grosime optică , intensitatea radiației la ieșirea din mediu scade cu un factor.
În cazul general, τ este o funcție a frecvenței radiației.
În fotografie , pentru a caracteriza cantitativ absorbția luminii în materiale fotografice expuse, dezvoltate , se utilizează densitatea optică - logaritmul zecimal al raportului dintre intensitățile fluxurilor de lumină de intrare și de ieșire [2] :
Relația dintre grosimea optică și densitatea optică:
Conceptul de grosime optică este utilizat pe scară largă pentru a descrie procesele de absorbție și împrăștiere în teoria transferului radiativ, de exemplu, în atmosferele stelare și interioarele stelelor, atmosfera Pământului , transparența apelor naturale etc.
Grosimile optice ale unor obiecte (pentru lungimea de undă λ =550 nm) sunt date în tabelul [1] .
miercuri | Grosimea optică | miercuri | Grosimea optică |
---|---|---|---|
atmosferă fără nori | ~0,3 | fotosfera solară | >1 |
nori peste pământ | ~30 | cromosfera solară | ~1 |
Nori peste ocean | ~20 | coroana solara | ~10 −6 |
![]() |
---|