Ordinul Olga (Württemberg)

Ordinul Olga
Ordinul Olga
Țară Regatul Württemberg
Tip de Ordin
Cui i se acordă persoanelor de ambele sexe pentru lucrări de caritate și servicii medicale în timpul războiului franco-prusac
stare nepremiat
Statistici
Data înființării 27 iunie 1871
Primul premiu 1871
Ultimul premiu 1918
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Ordinul Olga ( germană  Olga-Orden ) este un premiu de stat al Regatului Württemberg , înființat de regele Carol I la 27 iunie 1871 [1] , și numit de acesta în onoarea soției sale, Marea Ducesă rusă Olga Nikolaevna . , care a condus organizarea de ajutor în timpul războiului franco-prusac soldații răniți.

Informații de bază

Ordinul a fost instituit pentru a recompensa, în primul rând, femeile care au îngrijit soldații răniți în timpul războiului franco-prusac , la care Württemberg a participat de partea Prusiei. „Pentru servicii deosebite în domeniul asistenței voluntare și pline de inimă, în timp de război sau de pace, în recunoaștere și memorie, pentru a recompensa bărbații, femeile și fecioarele [2] ”. Ordinul avea un grad.

Aspect.

Insigna ordinului sub forma unei cruci de trifoi argintiu cu email negru in interiorul degajarilor de pe laturile crucii, repetandu-si forma, si o cruce rosie emailata in centru. Medalionul central de argint prezintă monogramele aurite ale Regelui și Reginei. Pe reversul medalionului este data: „1870-1871”. A fost purtat de bărbați în butoniera uniformei, de doamne în partea stângă a pieptului pe o fundă de centură neagră cu dungi purpurie de-a lungul marginilor [3] .

Ulterior, medalia Karl și Olga a fost stabilită pe o panglică de aceleași culori, care, însă, nu făcea parte din ordin.

Galerie

Note

  1. Ordinul Olga // Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron  : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.
  2. Hof- und Staatshandbuch des Königreichs Württemberg 1892, S. 25
  3. Sovereign Cavaliers. Ordinele străine ale împăraților ruși. Catalogul expoziției la Kremlinul din Moscova. M., 2010. S. 110

Surse