Oretani ( lat. Oretani , alt grecesc Ώρητανοί ) - un trib mare de origine iberică sau celtică , care a trăit în sudul Peninsulei Iberice , pe teritoriul provinciei romane a Spaniei Tarraconian . Au locuit în partea de sud a provinciei spaniole moderne Ciudad Real , în partea de nord și centrală a provinciei Jaén și în partea de est a provinciei Albacete . Și-a primit numele de la orașul Oretum ( Oretum Germanorum ).
La nord, oretanii se învecinau cu carpetanii și celtiberenii , la est cu bastetanii , la vest cu turdulii și turdetanii . Tribul a trăit la intersecția zonelor culturale iberice și celtice. În acest sens, putem vorbi despre existența a două triburi oretane distincte: cel sudic, sub influență iberică, cu orașul principal Castulo și cel nordic, situat în zona de influență celtică, orașul lor principal era Oretum Germanorum ( modern Granatula de Calatrava ).
Alte orașe oretane semnificative au fost: Gemella Germanorum (acum Almagro ), Miróbriga (acum Capilla ), Lacurris (Alarcos - Ciudad Real), Sisapo , Laminium , Mentesa Oretana (acum Villanueva de la Fuente ), Mentesa Bastia ( La Guardia de Jaen ), Iltiraka ( Ubeda ), Obulco , Toya ( Peal de Becerro ) [1] . Granița dintre ei trecea de-a lungul crestei Sierra Morena . Cu o amenințare puternică din afara orașului-cetate ( oppidum ), oretanii s-au unit sub conducerea unui singur conducător-rege într-o alianță, în care Castulo (modernul Linares ).
Munții Oretaniei erau bogați în minereuri metalice (în special aur ), ceea ce a stimulat comerțul cu fenicienii , iar mai târziu cu cartaginezii . În epoca romană, Oretania era unul dintre centrele importante de aprovizionare a metropolei cu alimente (cereale și ulei de măsline). Regiunea era slab romanizata, dar in acelasi timp avea o retea dezvoltata de drumuri si comunicatii destinate exportului de alimente.