Ory, Pascal
| Pascal Ory | ||||
|---|---|---|---|---|
| fr. Pascal Ory | ||||
| Data nașterii | 31 iulie 1948 [1] (în vârstă de 74 de ani) | |||
| Locul nașterii | ||||
| Țară | ||||
| Sfera științifică | istorie socială [3] | |||
| Loc de munca | ||||
| Alma Mater | ||||
| Grad academic | doctorat [6] ( 1990 ) | |||
| consilier științific | René Remont [d] [6] | |||
| Elevi | Sophie de Closets | |||
| Premii și premii |
|
|||
| Fișiere media la Wikimedia Commons | ||||
Pascal Ory ( fr. Pascal Ory ; 31 iulie 1948 , Fougères ) este un istoric francez, membru al Academiei Franceze (din 2021).
Biografie
Născut în 1948 în orașul Fougères (departamentul Ile et Vilaine , Bretania ), elev al lui Jean Delumeau și René Rémond . Profesor onorific de istorie contemporană la Universitatea din Paris 1 Panthéon-Sorbonne [7] .
Și-a început cariera științifică cu sprijinul Fundației Thiers (a primit o bursă din 1973 până în 1976) la Centrul Național de Cercetare Științifică . În 1976-1979 a predat la facultate , în 1979-1998 şi din 2005 la Institutul de Studii Politice din Paris . Din 1979 până în 1991 - la Universitatea Paris West - Nanterre-la-Defense , din 1987 până în 1992 - la Institutul Național de Limbi și Culturi Orientale și la Universitatea Paris-Dauphine , în 1991-1998 a fost profesor la Universitatea din Versailles-Saint-Quentin -en-Yvelines . Din 1995 predă la Școala Superioară de Științe Sociale , din 1997 la Universitatea Paris 1 Sorbona [8] .
În 2018 a fost distins cu Marele Premiu Gobert [9] .
La 4 martie 2021, a fost ales în Academia Franceză în locul rămas vacant după moartea lui Francois Veyergan [10] .
Proceedings
- Les Collaborateurs, 1940-1945, Paris, Éditions du Seuil, coll. "Points. Histoire" (nr. 43), 1980 (1re ed. 1977), VI-331 p. ( ISBN 2-02-005427-2 )
- La France allemande (1933-1945), Paris, Gallimard, col. „Arhive” (nr. 67), 1977, 274 p.
- Le Petit Nazi illustré, Paris, Albatros, col. „Histoires/Imaginaires”, 1979, 122p.
- Les Expositions universelles de Paris : Panorama raionată, cu noile apariții și ilustrații ale celor mai buni autori, Paris, Ramsay, coll. „Les Nostalgies”, 1982, 157 p.
- L'Entre-deux-mai : Histoire culturelle de la France (mai 1968-mai 1981), Paris, Le Seuil, 1983, 287 p.
- L'Anarchisme de droite ou du mépris considéré comme une morale, le tout assorti de réflexions plus générales, Paris, Bernard Grasset, 1985, 289 p.
- 1889 : L'Expouniverselle, Bruxelles, Complexe, coll. „Mémoire des siècles” (nr. 210), 1989, 153 p.
- Une nation pour mémoire: 1889, 1939, 1989, trois jubilés révolutionnaires, Paris, Presses de la Fondation nationale des sciences politiques, 1992, 282 p.
- Aventura culturală Franceză. 1945-1989, Paris, Flammarion, 1989, 241 p. ( ISBN 9782080660756 )
- La Belle Illusion: Culture et Politique sous le signe du Front populaire (1935-1938), Paris, Plon, coll. „Civilization et mentalités”, 1994, 1033 p.
- Le Discours gastronomique français : Des origines à nos jours, Paris, Gallimard, coll. „Arhive” (nr. 105), 1998, 203 p.
- Europa? L'Europa. Saint-Simon, Moses Hess, Victor Hugo… (antologie commentée), Paris, Omnibus, 900 p., 1998
- Du fascisme, Paris, Perrin, 2003, 293 p. ( ISBN 2-262-01980-0 ); ed. revue et augmentée, Perrin, col. „Tempus”, 374 p., 2010
- L'Histoire culturelle, Paris, PUF, 128 p., 2004
- Le Palais de Chaillot, Les grands témoins de l'architecture, éditions de la Cité de l'architecture et du patrimoine/Aristéas/Actes Sud, 2006
- Goscinny (1926-1977): La Liberté d'en rire, Paris, Perrin, 2007, 307 p.
- L'Invention du bronzage: Essai d'une histoire culturelle, Paris, Complexe, 2008, 135 p.
- La Culture comme aventure : Treize exercices d'histoire culturelle, Paris, Complexe, 2008, 302 p.
- Grande encyclopédie du presque rien, Éditions des Busclats, 2010, 128 p. ( ISBN 9782361660031 )
- Vie de Damoclès : Fragments, Éditions des Busclats, 2012, 144 p.
- Ce que dit Charlie : treize leçons d'histoire, Paris, Gallimard, 2016, 248 p. ( ISBN 978-2-07-011433-7 )
- Jouir comme une sainte et autres voluptes, Paris, Mercure de France, 2017, 184 p.
- Peuple Souverain. De la révolution popular à la radicalité populiste. Colecția Le Debat, Gallimard, octombrie 2017.
- Qu'est-ce qu'une nation? Une histoire mondiale, Gallimard, 2020
Note
- ↑ http://www.la-croix.com/Archives/2008-10-18/Dossier.-Pascal-Ory-l-aeil-lucide-et-critique-sur-la-societe-_NP_-2008-10- 18-330499
- ↑ http://www.franceinter.fr/personne-pascal-ory
- ↑ Baza de date a autorității naționale de nume cehe ca date legate , Báze národních jmenných autorit v podobě propojených dat
- ↑ http://www.ouest-france.fr/bretagne/pascal-ory-de-retour-au-lycee-rennais-zola-3101361
- ↑ http://histoire-sociale.univ-paris1.fr/spip.php?article33
- ↑ 1 2 Agence bibliographique de l'enseignement supérieur (Franţa) Système universitaire de documentation (franceză) - Montpellier : ABES , 2001.
- ↑ Vincent Roy. Pascal Ory: „La nation n'apparaît que quand un peuple devient le peuple souverain” (franceză) . L'Humanité (21 ianuarie 2021). Preluat la 27 martie 2021. Arhivat din original la 3 aprilie 2021.
- ↑ Pascal Ory (francez) . Franța Internațională. Preluat la 27 martie 2021. Arhivat din original la 10 mai 2021.
- ↑ Immortel Pascal Ory (franceză) . lhistoire.fr. Preluat la 27 martie 2021. Arhivat din original la 11 aprilie 2021.
- ↑ Benoit Fouque. Pascal Ory, historien breton, entre à l'académie française (franceză) . actu.fr (5 martie 2021). Preluat la 27 martie 2021. Arhivat din original la 5 martie 2021.
Link -uri
- Pascal ORY (franceză) . Academia Franceză. Data accesului: 10 iunie 2021.
- Pascal Ory (fr.) . franceculture.fr. Preluat: 27 martie 2021.
 |
| |||
|---|---|---|---|---|