Mecha Ortis | |
---|---|
Mecha Ortiz | |
Numele la naștere | Maria Mercedes Varela Nimo Dominguez Castro |
Data nașterii | 24 septembrie 1900 |
Locul nașterii | Buenos Aires |
Data mortii | 20 octombrie 1987 (87 de ani) |
Un loc al morții | Buenos Aires |
Cetățenie | Argentina |
Profesie | actriţă |
Carieră | 1929 - 1981 |
IMDb | ID 0651216 |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Maria Mercedes Varela Nimo Dominguez Castro , cunoscută drept Mecha Ortiz ( spaniolă Mecha Ortiz , 24 septembrie 1900 , conform altor surse - 1905 , Buenos Aires - 20 octombrie 1987 , ibid) - actriță de teatru și film argentinian. Rudă a politicianului Roberto Maria Ortiz , președintele țării ( 1938 - 1942 ).
A studiat la Conservatorul Național de Muzică și Recitație . Ea și-a făcut debutul pe scenă în 1929 , jucând în piese de Somerset Maugham , Terence Rettigen , Noel Coward , Agatha Christie . Și-a făcut debutul pe ecrane în 1937 . A jucat activ în televiziune. Criticii au numit-o argentiniana Greta Garbo , a fost fabulos de populară în anii 1940 și 1950, cărțile poștale cu fotografiile ei au fost vândute în număr mare. În anii 1970, ea a interpretat mai multe roluri semnificative care au arătat posibilitățile ei dramatice, care erau departe de a fi realizate pe deplin în cinematograful anterior.
A murit de hemiplegie .
În romanul lui Manuel Puig Bureții pictați ( 1969 ), Mecha Ortiz este menționată de unul dintre personaje ca fiind singura actriță demnă din Argentina . În anul următor, ea a apărut în adaptarea lui L. Torre Nilsson a acestui roman.
În 1944 , Asociația Criticilor de Film din Argentina îi acordă lui Mecha Ortiz Premiul Condor de argint pentru cea mai bună actriță pentru Safo, historia de una pasión ( Safo, 1943) [1] .
În 1946 i s-a acordat Condorul de Argint la nominalizarea „Cea mai bună actriță” pentru rolul principal din filmul regizat de Carlos Hugo Christensen „El canto del cisne (Cântecul lebedelor, 1945)” [2] .
![]() | |
---|---|
Genealogie și necropole | |
În cataloagele bibliografice |