Survivor (film, 2008)

Supravieţuitor
Supraviețuitorul   (roman)
la box office internațional -
„The Survivor”  (engleză)
Gen detectiv
Producător Sergiu Nicolaescu
Producător Andrei Boncha
scenarist
_
Sergiu Nicolaescu
cu
_
Sergiu Nicolaescu
Jean Constantin
Yon Ritu
Vladimir Gaitan,
George Mihaitsa,
Ion Dichiceanu,
Ileana Lazaruc,
Loredana Groza
Operator Viorel Sergovici
Compozitor Petru Marginian
Companie de film București Central Film Studio
RomaniaFilm
Durată 105 min
Buget 18 milioane lei
Taxe 339 mii lei
Țară  România
Limba Română
An 2008
Filmul anterior Răzbunare ” (1978)
IMDb ID 1073673

„ Supraviețuitorul ” (cunoscut și ca „ Supraviețuitorul ” în box office-ul rusesc, rom. Supraviețuitorul ) este ultimul film din ciclul de aventuri al comisarului Moldovan . Spre deosebire de toate filmele anterioare realizate în anii României comuniste în timpul domniei lui Nicolae Ceaușescu , în acest film comuniștii sunt prezentați ca ticăloși. Filmul conține și clișee cinematografice precum: un răufăcător sovietic, care este și șeful unei închisori românești pentru deținuți politici , ruleta rusă pentru deținuții politici români etc.

Fiind unul dintre cele mai scumpe filme românești ale vremurilor noastre, poza a eșuat la box office: doar 26 mii 772 de telespectatori l-au vizionat în România (pentru comparație: filmul anterior din acest ciclu, lansat în 1973, a adunat peste 5 milioane de telespectatori în cinematografe). Box-office-ul s-a dovedit a fi un eșec catastrofal: cu bugetul filmului depășind 18 milioane de lei , filmul a încasat o sumă de peste 53 de ori mai mică decât a cheltuit pentru crearea sa, puțin peste 339 de mii de lei. Premiera dezastruoasă a fost urmată și de acuzații de plagiat : scenariul, despre care se pretindea inițial că ar fi fost scris chiar de Nicolaescu, s-a dovedit a fi o compilație de povești ale lui Mircea Cartarescu și Isac Lazarovici [1] .

Scurtă descriere a intrigii

Filmul este o continuare a evenimentelor prezentate în filmul „ Răzbunare ”, la finalul căruia comisarul a fugit la autobuzul care exploda și, probabil, a murit și el. Rezultă că nu: după ce a blablat tot al Doilea Război Mondial, comisarul a ajuns în închisoarea autorităților comuniste din România la finalul acestuia. A ieșit de acolo deja un bătrân adânc. În general, comisarul așteaptă deja vechii „prieteni” - infractori care s-au reorganizat rapid pe noile șine ale economiei de piață . Întreaga elită criminală a României se bucură de vestea eliberării comisarului din captivitate. Comisarul în vârstă este atacat continuu de amintirile tinereții sale tulburi și el preia din nou pe bunul vechi „ Smith-Wesson ” și începe împușcarea metodică a cunoștințelor sale.

Recenzii

Criticul român de film și autorul site-ului de istorie a filmului Beer After Robert Balan scrie, nu fără sarcasm , că doar un „supraviețuitor” atât de mare precum Sergiu Nicolaescu ar putea face un astfel de film. Mențiune specială, potrivit lui Balan, merită tânăra schimbare a lui Nikolaescu - actorul ceh Petr Falk, care joacă rolul comisarului în tinerețe. În unele episoade, tânărul comisar vorbește însă în vocea bătrânului Nicolaescu care l-a exprimat, ceea ce creează un contrast puternic negativ: tânărul vorbește cu vocea unui bătrân adânc, iar mișcările buzelor lui Falk și ale lui Nicolaescu. actoria vocală nu este în mod clar sincronizată, este convins Balan. Foarte interesantă, în opinia sa, este și apariția pe platourile de filmare a soției producătorului - Loredana Groza în rolul unei anume cântărețe Lorrie, care pâlpâie în cadru timp de aproximativ douăzeci de minute. Pâlpâie, lasă-l să pâlpâie, dar cântarea ei începe să deranjeze după a doua sau a treia melodie. Ca realizări pozitive ale lui Nicolaescu în acest film, Bălan citează ca exemplu un schimb de focuri într-un cimitir (recepția filmului preferată a lui Nikolaescu) și o remarcabilă, în opinia sa, întruchipare pe ecranul Marinei Teodorescu , cunoscută sub porecla „Zawaydok”. Cu toate acestea, Balan este sigur că , din păcate, nu va funcționa până la nostalgic pentru fostul comisar când vizionează acest film [ 2] .

Criticul de artă român Tache Farfuridi scrie în recenzia sa despre film că nu a văzut niciodată ceva mai ridicol. S-au dus zilele de glorie ale lui Miklovan-Moldova. Filmul actual seamănă mai degrabă cu un joc copilăresc de a te îmbrăca în hainele mamei și tatei cu imaginea unui look serios. Farfuridi găsește deosebit de amuzantă încercarea realizatorilor de a reprezenta centrul Bucureștiului sub forma unui Oraș de Vest fără nume, a ruletei ruse și a poliției antirevolte, care se anunță la finalul filmului. Toate acestea sunt la fel de interesante ca și vederea unui vițel cu două capete la un târg. Filmul, potrivit lui Farfuridi, este comic în sensul trist de nebun al cuvântului [3] .

Cercetătoare la Universitatea Jacobs din Bremen , comentatoarea culturală Roxana Bărbulescu scrie că Survivor aparține categoriei de filme care nu ar fi trebuit niciodată lansate, dar sunt făcute indiferent de ce, pentru că obiectivele lor principale sunt „banii” și fanii. Actoria, potrivit lui Bărbulescu, a fost foarte „săracă”. Ca fan al filmelor „ retro ”, Bărbulescu nu îl înscriu pe Survivor în această categorie. Potrivit lui Bărbulescu, sunt actori buni în rolurile dramatice , și cei care ar fi buni în orice altceva decât în ​​cele dramatice, dar, din păcate, selecția actorilor s-a făcut aici pe principiul „... s-a dovedit ca întotdeauna” [4] .

Fapte interesante

Surse

  1. Mitchievici, Angelo. Pistoliada – ultimul fum, ultimul cartuş…   (Rom.)  // Observator Cultural: Critic. - 2008. - Nr. 420-421 .
  2. Balan, Robert. „Supravietuitorul” - Sergiu Nicolaescu   (Rom.) (HTML). Recenzie . Berea de dupa (17 aprilie 2008). Preluat la 5 iulie 2011. Arhivat din original la 13 august 2012.
  3. Farfuridi, Tache. Cea mai bună comedie involuntară a cinematografiei românești  (engleză) (HTML). Recenzie . România: IMDb (23 februarie 2009). Preluat la 5 iulie 2011. Arhivat din original la 13 august 2012.
  4. Bărbulescu, Roxana. Supravietuitorul: Recenzia  (engleză) (HTML). Recenzie . România: IMDb (9 aprilie 2009). Preluat la 5 iulie 2011. Arhivat din original la 13 august 2012.

Link -uri