Nikolai Ivanovici Palienko | |
---|---|
ucrainean Mykola Ivanovici Palijenko | |
Data nașterii | 25 noiembrie ( 7 decembrie ) 1869 |
Locul nașterii | Kiev |
Data mortii | 11 noiembrie 1937 (67 de ani) |
Un loc al morții | Harkov |
Loc de munca | |
Alma Mater | Universitatea St. Vladimir (1892) |
Nikolai Ivanovici Palienko ( 1869 , Kiev - 1937 , Harkov ) - jurist rus, ucrainean și teoretician juridic; Academician al Academiei de Științe a RSS Ucrainei (din 1930).
A primit studii superioare la Facultatea de Drept a Universității din Kiev din Sf. Vladimir ( 1892 ). La finalul unei călătorii științifice de doi ani în străinătate ( Paris , Heidelberg , Strasbourg ), a lucrat la lucrarea sa de master „ Suveranitatea . Dezvoltarea istorică a ideii de suveranitate și semnificația sa juridică. În 1899, după ce a citit prelegerea introductivă [1] [2] , cu gradul de Privatdozent, a început să înlocuiască catedra Enciclopediei Dreptului la Liceul de Drept Demidov ( Yaroslavl ). În 1903 a primit o diplomă de master în drept de stat și a fost profesor la un liceu juridic până în 1906, când a primit un doctorat în drept și a fost ales profesor la Universitatea Harkov prin concurs . În 1912 a devenit prorector al universității.
În 1908, Palienko a inițiat crearea Institutului Comercial din Harkov , unde a predat din ziua în care a fost deschis. După reorganizarea instituțiilor de învățământ din Harkov în 1919, a continuat să lucreze la Facultatea de Drept a Institutului de Economie Națională din Harkov , a condus departamentul de cercetare a problemelor dreptului modern de la VUAN .
Este unul dintre autorii Constituției RSS Ucrainene .
consilier de stat interimar ; a primit ordinele Imperiului Rus .
Lucrări în domeniul teoriei generale a dreptului (a creat conceptul de teoria psihologică a dreptului), statul de drept , suveranitatea statală și națională , federalismul . El considera știința dreptului de stat, ca toate disciplinele juridice, o știință normativă, ca și logica. Legea, în opinia sa, sunt regulile, normele care exprimă ideea nu a legăturii dintre fenomenele lumii reale, ci doar a ordinii proprii a relațiilor în viața socială. În același timp, legea își trage conținutul din viața reală. În acest fel a încercat să îmbine concepțiile idealiste și pozitiviste despre drept.
Dicționare și enciclopedii |
|
---|---|
În cataloagele bibliografice |