| Păstor | |
|---|---|
| Gen | poveste |
| Autor | Mihail Aleksandrovici Şolohov |
| Limba originală | Rusă |
| data scrierii | 1925 |
| Data primei publicări | 1925 |
„Păstorul” este o nuvelă a scriitorului sovietic rus Mihail Aleksandrovich Sholokhov , scrisă în 1925 .
Povestea „Păstorul” a fost publicată pentru prima dată în „Jurnalul Tineretului Țărănesc”, 5 februarie 1925 , nr. 2. A fost inclus în colecțiile autorului „Povești Don”, ed. „Noua Moscova”, M. 1926 și „Stepa azură. Poveștile lui Don”, publicată în „Asociația Scriitorilor din Moscova” în 1931 .
Nikolai Trishin, fost redactor-șef al Jurnalului Tineretului Țărănesc, a amintit:
A fost cu mult timp în urmă... Era ianuarie 1925. În aceste zile, s-a întâmplat să fiu martor la modul în care a început o biografie literară uimitoare a unui „flacă de la plug” de douăzeci de ani – apoi au fost exprimate figurativ despre tineretul țărănesc. Într-una din zilele de ianuarie 1926, în redacția noastră de pe Vozdvizhenie , unde se afla editura Ziarului Țărănesc , era, ca de obicei, zgomotos, înghesuit, plin de fum. Numeroși autori fără barbă stăteau pe pervazul ferestrei și pe mese, se certau, citeau cu voce tare poezii și povești - era pregătit următorul număr din februarie al Jurnalului Tineretului Țăran...
... Dar în acel moment atenția ne-a fost distrasă de o altă persoană care a intrat - un tip necunoscut a apărut în cameră într-un pardesiu de soldat, o pălărie cenușie bătută, ușor deplasată într-o parte, în cizme simple. Tipul era scund și foarte tânăr.
Crezând că acesta este unul dintre selcorii care au sosit la Moscova, Vasily Kudashev, șeful departamentului Junselkor, îl așează pe băiat la masă:
- Stai jos, tovarăşe, spune-ne cu ce ai venit.
Nu am auzit despre ce vorbeau, am văzut doar că tipul în haină s-a ridicat, l-a salutat pe Kudashev și a plecat.
A doua zi, Vasya Kudashev mi-a adus o poveste scrisă de mână cu un scris de mână clar:
- Citit. Cred că e minunat!
Am citit titlul: „Păstorul”. Pe măsură ce citesc, în fața mea se ridică vizibil peisaje din regiunea Don: o stepă sufocă, cu șoimi atârnând pe cer, zgomot de lăcuste, ferme în sălcii și grădini... O imagine familiară care a început deja să se estompeze în mine. amintire asupra acestor trei vieți de oraș. Într-adevăr, în aceste locuri, în sudul districtului Kalachevsky al provinciei Voronezh, la granița cu satele cazaci, am petrecut 1920 și 1921. Acolo, noi, membrii Komsomolului, am lucrat ca comandanți, am luptat cu bandiții lui Kolesnikov, Marusya, Kurochkin și alții. În poveste, privirea tenace a autorului, imaginile extraordinare și limbajul colorat au fost izbitoare. Când termin de citit povestea, mă uit la semnătura autorului: M. Sholokhov.
- Ei bine, cum? întreabă Vasya Kudashev.
- Bun! Să-l dăm în cameră. Și cine este acest Sholokhov?
- Trăiește în Moscova, în Ogaryov Lane. A tipărit foiletonuri în ziare, a pavat trotuare, a lucrat ca încărcător, contabil într-un departament de locuințe și a scris povești. Ai citit - ce povești!
... De atunci, Sholokhov a început să viziteze des la redacție, în scurt timp... au publicat „Păstorul”, „Inima lui Alyoshkin”, „Galoshes”, „Cusătură strâmbă”, „Mânz” [1] .
În centrul poveștii „Păstorul” se află soarta membrului stanitsa Komsomol Grigory Frolov și a surorii sale Dunyatka, orfani angajați de „lume” pentru a pășuna vițeii pe lotul din stepă. Eroul visează să studieze în oraș, „pentru a putea conduce republica noastră”. Reacționând acut la nedreptatea asociată cu limita pământului („... de îndată ce unul dintre săraci primește o fâșie bună, încep să o redistribuie”), el scrie o notă pentru ziarul raional, iar în final de munca moare din mainile presedintelui stanitsa, ginerele bogatului local. Dunyatka, amintindu-și visul fratelui ei, merge în oraș să studieze.
Potrivit scriitorului Georgy Yakovlevich Sivovolov , povestea descrie satul Karginskaya și împrejurimile sale:
Deși autorul poveștii nu numește ferma în care au loc evenimentele, putem ghici cu ușurință că această fermă aparține satului Karginsky și se află nu departe de aceasta. La patru verste la sud de sat, pe fostul lot al satului, mai sunt două iazuri nesecate. Probabil chiar în jurul lor ciobanii s-au oprit cu o turmă de viței: hrană în jur și iazuri din apropiere pentru adăpare. De pe dealul în drum spre sat, Grigori a văzut clopotnița bisericii Karginsky, primele kurens acoperite cu tablă și paie. Am coborât pe cea mai apropiată bandă până la piață până la casa preotului. În anii douăzeci, în casa preotului Vissarion exista un club de Komsomol, unde membrii Komsomol se adunau, își țineau întruniri și mergeau la clasele politice [2] .
Prima recenzie a lucrării a fost publicată și în Jurnalul Tineretului Țăran:
Povestea „Păstorul” este plină de conținut bogat de viață. Câte poze, descrieri și personaje în el! Înaintea noastră trec: ciobanul Grigori, sora lui Dunyatka, secretarul Komsomol Politov, fierarul Tihon, punându-i cu grijă frunze de porumb acoperite cu cărbune în sân, Ignat pumnul; vedem imagini vii ale stepei, ciumă, adunarea satului, uciderea brutală a lui Grigore. Părțile individuale ale poveștii lui Sholokhov sunt cusute împreună, ferm puse împreună, completându-se reciproc [3] .
L. I. Shcheblykina a scris despre elementele romantismului din lucrare:
În povestea „Păstorul”, un frate și o soră au plecat fără sprijinul părinților, față în față cu realitatea dură, visează să plece la studii. Au o idee clar romantică despre oraș, despre celulele Komsomol... Acum aceste sentimente pot părea naive, dar trebuie luate în considerare în contextul epocii și al condițiilor specifice în care își desfășoară activitatea personajele. Autorul, desigur, îi simpatizează, fără a netezi tragedia evenimentelor, subliniază în acești oameni forța și rezistența la un început mai bun, corect, luminos, bun [4] .
În 1957, un scurtmetraj cu același nume a fost filmat la studioul Mosfilm, bazat pe povestea „The Shepherd” de Mihail Sholokhov . Regizor de scenă și scenarist I. L. Babich sub conducerea lui G. L. Roshal. Diploma specială a celui de-al 9-lea IFF de Documentar, Popular Science și Scurtmetraj la Veneția „Pentru fluiditatea și caracterul dramatic al narațiunii, pentru înalte calități artistice” ( 1958 ).