Rehashingul este un tip de stilizare comică, asemănătoare parodiei , dar spre deosebire de aceasta, ridiculând nu obiectul imitației, ci un fenomen literar sau social în afara acestuia. De regulă, reluarea reproduce temele, compoziția și trăsăturile stilistice (ritm, vocabular, sintaxă) ale unei opere clasice populare - un eșantion literar autorizat, față de care se manifestă în mod clar deficiențele comice ale obiectului expunerii și ridicolului satiric. Potrivit criticului literar V.I. Novikov, „prezența unui contrast între „înalt” și „scăzut”, între poezia eșantionului folosit și caracterul prozaic al noii intrigi alese este o condiție necesară și în același timp suficientă pentru existența unui rehash” [1] .
În literatura rusă, I.I. Khemnitser, în care satiristul „a reprodus „Aranjamentul Psalmului 14” (1743-47) al lui Lomonosov, schimbând doar câteva cuvinte, astfel încât patosul celebrului poem s-a transformat într-o satiră asupra moravurilor societății ruse” [2] . La cumpăna secolelor XVIII-XIX. repetarile S.N. Marina, în care, imitație a od M.V. Lomonosov a fost folosit pentru o descriere satirică a ordinelor despotice sub Paul I. Perioada de glorie a reluării cade în anii 1850 și 1860, când a devenit un instrument favorit al controverselor literare și al satirei socio-politice; i s-au adresat nu numai luminarii jurnalismului democratic revoluționar ( P.I. Veinberg, N.A. Dobrolyubov, V.S. Kurochkin, D.D. Minaev ), care au re-cântat poeziile lui A.S. Pușkin și M. Yu. Lermontov , dar și scriitorii de seamă ai epocii: I.S. Turgheniev , N.A. Nekrasov, M.E. Saltykov-Șcedrin.
O nouă creștere a interesului pentru reluare cade în anii 1905-1907, când satiriștii au folosit activ lucrările clasicilor ruși și occidentali ca modele pentru compozițiile lor puternic polemice și de actualitate. „Nu se reîntonează doar lucrări, ci și fragmente de lucruri mărețe (cum ar fi „Eugene Onegin”, „Boris Godunov”, „Cine trăiește bine în Rusia”), strofe și replici sunt parafrazate parodic” [3] .
La începutul secolului al XXI-lea, tradiția de „rehashing” a fost continuată de Dmitri Bykov . Pentru proiectul multimedia Citizen Poet , a scris broșuri și foiletonuri poetice de actualitate, reluând poeziile de manual ale clasicilor (Pușkin, Baratynsky, Lermontov, Blok, Yesenin), precum și poeți celebri ai secolului XX (Mikhalkov, Yevtushenko, Voznesensky, Vysotsky, Brodsky).
Într-un vis
În căldura amiezii la casa Bezborodko
Cu „Convorbirea Rusă” am stat nemișcat.
Era un prânz arzător, aerul curgea blând,
Legănându-mă.
Stăteam singur sub umbra balconului,
O tăcere mută a legat totul în jur,
Și soarele a ars vertical din cer -
Și am adormit ca un somn mort.
Și am visat - o întâlnire mare
Iubitorii de literatură la Moscova,
În caftanuri, în okhabny - aruncând o vrajă
Jurnalele pe Neva.
Înaintea templului idolilor slavi
Acolo Longinov a săpat sumbru un mormânt:
Fie ca Elagin, Selivanov să zacă în ea -
Bucură-te, slavofile!
Apoi anxietatea a izbucnit în sufletul meu,
Și în jumătatea somnului meu gândul mi-a devenit limpede,
Și am văzut asta pentru două necrologie
Acolo, am fost selectat ca membru.
( D.D. Minaev repetă poezia lui M.Yu. Lermontov „Visul”)
Înainte de reacție
Spirit de libertate... Spre perestroika
Întreaga țară se străduiește,
Polițist într-o Moyka murdară
Vrea să se înece.
Nu te îneca, păzește războinic -
Voința va zâmbi!
Politist! fii calm -
Vechea asuprire va reveni...
( Sasha Cherny , reluând poemul comic de Kozma Prutkov „Junker Schmidt”)