| Gerasimos Pitsamanos | |
|---|---|
| greacă Γεράσιμος Πιτσαμάνος | |
| Autoportret-1820 | |
| Data nașterii | 6 martie 1787 |
| Locul nașterii | Argostoli , Republica Veneția |
| Data mortii | 5 decembrie 1825 (38 de ani) |
| Un loc al morții |
|
| Țară | |
| Gen | pictura , arhitectura |
| Premii | Ordinul francez al Reunificării |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Gerasimos Pitsamanos ( greacă Γεράσιμος Πιτσαμάνος , italiană Gerasimo Pizzamano ; 6 martie 1787 , Argostoli [1] - 5 decembrie 1825 , Corfu , Kerkyra [1] ) a fost un arhitect și artist grec de la începutul secolului al XIX-lea.
Gerasimos Picamanos s-a născut în orașul Argostoli de pe insula Kefalonia la 6 martie 1787 [2] . În această perioadă, Insulele Ionice au rămas sub controlul Republicii Venețiane . Familia Pitsamanos provine din insula Creta . Bunicul său, preot și artist, Konstantinos Picamanos, s-a stabilit pe insula Zakynthos , unde în 1691 a construit Biserica Sfinților Nemercenari. Tatăl lui Gherasim, Vikentios Pitsamanos, a fost, de asemenea, preot și artist. Gherasim, de mic, și-a arătat abilitățile în pictură. Primul său profesor a fost tatăl său, după care a studiat pictura în Zakynthos cu Nikolaos Kantounis . În 1797, în condițiile Tratatului de la Campo Formia , insulele au intrat sub controlul francez, iar în 1800 Republica celor Șapte Insule a fost înființată sub protectoratul rus [3] . În 1802, Gerasimos s-a alăturat armatei Republicii și până în 1807 a fost promovat căpitan al inginerilor Republicii Cele șapte insule . După ce Insulele Ionice au fost reocupate de francezi, Pizamanos a fost numit director al serviciului topografic și i s-a dat sarcina de a cartografi topografice insulele și coasta Epirului din apropiere . În 1809 a condus o misiune diplomatică la Ali Paşa Tepelensky . În martie a aceluiași an, a fost trimis, „din ordinul lui Napoleon ”, pentru studii suplimentare la Roma . Pitsamanos nu s-a limitat la pictură, ci a studiat și arhitectura și sculptura. A fost prieten cu sculptorul italian Canova, Antonio . În 1812, Academia Romană Sfântul Luca l-a proclamat membru de onoare [4] . Cercetătorul Yiannis Kerofillas susține că în această perioadă Picamanos a câștigat favoarea lui Napoleon și îl numește „artist personal al lui Bonaparte” [5] [6] . Site-ul Galeriei Naționale a Greciei scrie că „Pitsamanos a fost încredințat proiectarea arcului de triumf, în onoarea căsătoriei lui Napoleon și a victoriilor sale în Germania. Proiectul a fost prezentat în Capitoliu și Napoleon i-a acordat lui Pitzamanos Ordinul Reîntregirii” [7] . În 1814, Pizamanos s-a întors în Insulele Ionice, unde a fost numit în funcția publică ca inginer și arhitect. La începutul anului 1815 și după schimbarea statutului Insulelor Ionice, pleacă la Paris . Aici l-a cunoscut pe educatorul grec Adamantius Korais . Korais a încercat fără succes să-l convingă să lucreze ca profesor de artă la academia pe care o înființase pe insula Chios . Britanicii, care au dobândit controlul asupra Insulelor Ionice la sfârșitul războaielor napoleoniene , l-au invitat pe Pitzamanos să predea la Academia Ionică în 1817 [2] . În 1818, Pitsamanos și generalul scoțian Frederick Adam au întreprins un tur al Insulelor Ionice și a ținuturilor grecești ocupate de otomani. Pitsamanos a vizitat Patras , Atena , Teba (Grecia) , insulele din Marea Egee și Constantinopol . Pe tot parcursul călătoriei, a schițat monumente și oameni obișnuiți. A ajuns la Constantinopol în ajunul Revoluţiei greceşti , în 1820 . Aici a fost inițiat în organizația secretă revoluționară greacă Filiki Eteria [8] . Pitsamanos era deja un arhitect cunoscut. Ministrul rus John Kapodistrias , al cărui portret Pitsamanos l-a pictat cândva la Paris, și-a invitat compatriotul să lucreze în Rusia ca arhitect de curte. În timpul șederii sale în Rusia, Pitzamanos s-a îmbolnăvit grav și s-a întors la Corfu , unde a murit la 5 decembrie 1825 [2] [9] .
Pizamanos a scris în italiană și a publicat la Corfu în 1820 un tratat de arhitectură și arte plastice, sub titlul: „Saggio d' Architettura civile con alcune congnizioni comuni a tutte le belle arti del Cavalier Gerasimo Pizzamano di Cefalonia, archeologo, pittore ed ingeniere” .
Mai mult de o sută de acuarele ale lui Pitsamanos și multe schițe de costume sunt păstrate în Muzeul Național de Istorie din Atena.Exemple caracteristice ale acuarelelor sale sunt Omul din Mani , profesor atenian , nobil atenian cu fiica ei (link nu este disponibil) (link nu este disponibil) , Moașa și asistenta pe insula Keia , Pronaos Sfânta Sofia , Bărbatul din Phanar , Costumele insulei Tinos , Costumele locuitorilor insulei Corfu și ale nobilimii insulei Zakynthos . Picamanos este, de asemenea, autorul emblemelor Republicii Seven-Island [1] Arhivat 8 martie 2014 la Wayback Machine . Printre portretele lui Pitsamanos se numără portretul lui Panagiotis Benakis [2] Copie de arhivă datată 21 februarie 2014 pe Wayback Machine , Lady with a fish in an aquarium [3] Copie de arhivă datată 27 decembrie 2013 pe Wayback Machine , portret de Thomas Metland (Sir Thomas Maitland (1759-1824) [4] Arhivat 22 februarie 2014 la Wayback Machine de Ioanna Kapodistrias [5] Arhivat 22 februarie 2014 la Wayback Machine , [6] Arhivat 22 februarie 2014 la Wayback Machine , [7] Arhivat 22 februarie 2014 la Wayback Machine Un total de 250 de picturi și schițe de Pitsamanos sunt păstrate astăzi la Muzeul de Istorie din Atena [10] .