Pitsamanos, Gerasimos

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 30 mai 2021; verificările necesită 2 modificări .
Gerasimos Pitsamanos
greacă Γεράσιμος Πιτσαμάνος

Autoportret-1820
Data nașterii 6 martie 1787( 06-03-1787 )
Locul nașterii Argostoli , Republica Veneția
Data mortii 5 decembrie 1825( 05.12.1825 ) (38 de ani)
Un loc al morții
Țară
Gen pictura , arhitectura
Premii Ordinul francez al Reunificării
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Gerasimos Pitsamanos ( greacă Γεράσιμος Πιτσαμάνος , italiană  Gerasimo Pizzamano ; 6 martie 1787 , Argostoli [1] - 5 decembrie 1825 , Corfu , Kerkyra [1] ) a fost un arhitect și artist grec de la începutul secolului al XIX-lea.

Biografie

Gerasimos Picamanos s-a născut în orașul Argostoli de pe insula Kefalonia la 6 martie 1787 [2] . În această perioadă, Insulele Ionice au rămas sub controlul Republicii Venețiane . Familia Pitsamanos provine din insula Creta . Bunicul său, preot și artist, Konstantinos Picamanos, s-a stabilit pe insula Zakynthos , unde în 1691 a construit Biserica Sfinților Nemercenari. Tatăl lui Gherasim, Vikentios Pitsamanos, a fost, de asemenea, preot și artist. Gherasim, de mic, și-a arătat abilitățile în pictură. Primul său profesor a fost tatăl său, după care a studiat pictura în Zakynthos cu Nikolaos Kantounis . În 1797, în condițiile Tratatului de la Campo Formia , insulele au intrat sub controlul francez, iar în 1800 Republica celor Șapte Insule a fost înființată sub protectoratul rus [3] . În 1802, Gerasimos s-a alăturat armatei Republicii și până în 1807 a fost promovat căpitan al inginerilor Republicii Cele șapte insule . După ce Insulele Ionice au fost reocupate de francezi, Pizamanos a fost numit director al serviciului topografic și i s-a dat sarcina de a cartografi topografice insulele și coasta Epirului din apropiere . În 1809 a condus o misiune diplomatică la Ali Paşa Tepelensky . În martie a aceluiași an, a fost trimis, „din ordinul lui Napoleon ”, pentru studii suplimentare la Roma . Pitsamanos nu s-a limitat la pictură, ci a studiat și arhitectura și sculptura. A fost prieten cu sculptorul italian Canova, Antonio . În 1812, Academia Romană Sfântul Luca l-a proclamat membru de onoare [4] . Cercetătorul Yiannis Kerofillas susține că în această perioadă Picamanos a câștigat favoarea lui Napoleon și îl numește „artist personal al lui Bonaparte” [5] [6] . Site-ul Galeriei Naționale a Greciei scrie că „Pitsamanos a fost încredințat proiectarea arcului de triumf, în onoarea căsătoriei lui Napoleon și a victoriilor sale în Germania. Proiectul a fost prezentat în Capitoliu și Napoleon i-a acordat lui Pitzamanos Ordinul Reîntregirii” [7] . În 1814, Pizamanos s-a întors în Insulele Ionice, unde a fost numit în funcția publică ca inginer și arhitect. La începutul anului 1815 și după schimbarea statutului Insulelor Ionice, pleacă la Paris . Aici l-a cunoscut pe educatorul grec Adamantius Korais . Korais a încercat fără succes să-l convingă să lucreze ca profesor de artă la academia pe care o înființase pe insula Chios . Britanicii, care au dobândit controlul asupra Insulelor Ionice la sfârșitul războaielor napoleoniene , l-au invitat pe Pitzamanos să predea la Academia Ionică în 1817 [2] . În 1818, Pitsamanos și generalul scoțian Frederick Adam au întreprins un tur al Insulelor Ionice și a ținuturilor grecești ocupate de otomani. Pitsamanos a vizitat Patras , Atena , Teba (Grecia) , insulele din Marea Egee și Constantinopol . Pe tot parcursul călătoriei, a schițat monumente și oameni obișnuiți. A ajuns la Constantinopol în ajunul Revoluţiei greceşti , în 1820 . Aici a fost inițiat în organizația secretă revoluționară greacă Filiki Eteria [8] . Pitsamanos era deja un arhitect cunoscut. Ministrul rus John Kapodistrias , al cărui portret Pitsamanos l-a pictat cândva la Paris, și-a invitat compatriotul să lucreze în Rusia ca arhitect de curte. În timpul șederii sale în Rusia, Pitzamanos s-a îmbolnăvit grav și s-a întors la Corfu , unde a murit la 5 decembrie 1825 [2] [9] .

Tratat

Pizamanos a scris în italiană și a publicat la Corfu în 1820 un tratat de arhitectură și arte plastice, sub titlul: „Saggio d' Architettura civile con alcune congnizioni comuni a tutte le belle arti del Cavalier Gerasimo Pizzamano di Cefalonia, archeologo, pittore ed ingeniere” .

Lucrări

Mai mult de o sută de acuarele ale lui Pitsamanos și multe schițe de costume sunt păstrate în Muzeul Național de Istorie din Atena.Exemple caracteristice ale acuarelelor sale sunt Omul din Mani , profesor atenian , nobil atenian cu fiica ei (link nu este disponibil)  (link nu este disponibil) , Moașa și asistenta pe insula Keia , Pronaos Sfânta Sofia , Bărbatul din Phanar , Costumele insulei Tinos , Costumele locuitorilor insulei Corfu și ale nobilimii insulei Zakynthos . Picamanos este, de asemenea, autorul emblemelor Republicii Seven-Island [1] Arhivat 8 martie 2014 la Wayback Machine . Printre portretele lui Pitsamanos se numără portretul lui Panagiotis Benakis [2] Copie de arhivă datată 21 februarie 2014 pe Wayback Machine , Lady with a fish in an aquarium [3] Copie de arhivă datată 27 decembrie 2013 pe Wayback Machine , portret de Thomas Metland (Sir Thomas Maitland (1759-1824) [4] Arhivat 22 februarie 2014 la Wayback Machine de Ioanna Kapodistrias [5] Arhivat 22 februarie 2014 la Wayback Machine , [6] Arhivat 22 februarie 2014 la Wayback Machine , [7] Arhivat 22 februarie 2014 la Wayback Machine Un total de 250 de picturi și schițe de Pitsamanos sunt păstrate astăzi la Muzeul de Istorie din Atena [10] .

Link -uri

  1. 1 2 3 http://pandektis.ekt.gr/pandektis/handle/10442/68384
  2. 1 2 3 Στέλιος Λυδάκης, «Πιτζαμάνος Γεράσιμος», στο :Στέλιος Λυδάκης (επιμ.), Οι Έλληνες ζωγράφοι τομ.4ος, Λεξικό των Ελλήνων ζωγράφων και χαρακτών (16ος-20ος αιώνας),εκδ. Μέλισσα, Αθήνα, σελ.353
  3. Μεγάλοι Έλληνες, Ιωάννης Κα[οδίστριας, σελ.165, ISBN 978-960-6485-32-1 (eronat)
  4. La cultura architettonica nell'età della restaurazione - Βιβλία Google . Consultat la 16 februarie 2014. Arhivat din original pe 21 februarie 2014.
  5. Γιάννης Καιροφύλλας,
  6. Τι λέγανε οι Γάλλοι για τους Έλληνες!.. (2) . Data accesului: 16 februarie 2014. Arhivat din original la 22 februarie 2014.
  7. Galeria Națională (downlink) . Data accesului: 16 februarie 2014. Arhivat din original pe 26 decembrie 2013. 
  8. Ιωάννης Μελετόπουλος, „Γεράσιμος Πιτσαμάνος. Ένας σοφός επιστήμων τεχνικός και ζωγράφος μνημείων και ανθρώπων την εποχή της δουλείας, (1787—1825)», στο: Συλλογικό, Πρώτοι Έλληνες τεχνικοί επιστήμονες περιόδου απελευθέρωσης, εκδ.Τεχνικό Επιμελλητήριο Ελλάδος, Αθήνα, 1976, σελ.88 και Πέτρος Πετράτος , « Ο λησμονημένος Γεράσιμος Πιτσαμάνος. Ζωγράφος, αρχιτέκτονας, αρχαιολόγος, μέλος της Φιλικής Εταιρίας”. Το Μώλυ, αρ. 1, Αύγ.-Σεπ. 1988, σελ. 19-24
  9. [https://web.archive.org/web/20140218215233/http://paletaart.wordpress.com/2013/04/24/%cf%80%ce%b9%cf%84%ce%b6%ce %b1%ce%bc%ce%ac%ce%bd%ce%bf%cf%82-%ce%b3%ce%b5%cf%81%ce%ac%cf%83%ce%b9%ce% bc%ce%bf%cf% 82- gerasimos -pitzamanos-1787-1825/ Arhivat 18 februarie 2014 la Wayback Machine paletaart - Χρώμα & Φώς]
  10. Cercetare doctorală pr . Consultat la 16 februarie 2014. Arhivat din original pe 24 februarie 2014.

Surse

Link -uri