Porozimetria cu flux capilar (porosimetria cu flux capilar, ing. Porozimetria cu flux capilar sau CFP ) este un studiu al structurii materialelor poroase , și anume, determinarea dimensiunii porilor traversați prin metoda gaz-dinamică, adică deplasarea lichidului de umectare din porii traversați ai probei prin creșterea presiunii cu un flux de gaz inert.
Presiunea (P) necesară pentru a forța fluidul de umectare să iasă dintr-un por este determinată de diametrul porului respectiv (D). Relația dintre aceste mărimi este descrisă de ecuația Young-Laplace:
P=4*γ/D,
unde (γ) este tensiunea superficială a lichidului în contact cu gazul. Diametrul calculat prin această metodă corespunde celei mai înguste părți a porului, care prezintă cea mai mare dificultate pentru trecerea fluidului deplasat.
În mod obișnuit, metoda CFP este utilizată pentru a măsura presiunea la „punctul de bule”, care corespunde mărimii celui mai mare por din membrană. Înregistrarea unei alunecări cu bule de gaz prin stratul de lichid de deasupra probei se realizează fie vizual, fie cu ajutorul unui senzor, în funcție de căderea de presiune. În plus, metoda face posibilă obținerea de informații privind dimensiunea minimă și medie a porilor, precum și calcularea distribuției totale a dimensiunii porilor din probă.
La studierea probelor cu rezistență mecanică scăzută, pentru a evita distrugerea lor la presiuni ridicate, lichide cu tensiune superficială scăzută (alcool etilic, eter etilic, alcool izobutilic, ulei siliconic, pentafluoreter) și umectabilitate bună (cos θ = 1, unde θ este unghiul de contact dintre lichidul de umectare și material). Pentafluoreterul este cel mai preferat deoarece are tensiune superficială scăzută și presiune scăzută de vapori. În plus, nu intră în interacțiune chimică cu materialul și nu provoacă umflarea acestuia.
Recomandat pentru cercetare și dezvoltare. Presiunea necesară pentru a forța fluidul să iasă din por este menținută pentru un anumit timp, iar punctul experimental este înregistrat numai dacă sunt atinse criteriile de stabilizare a presiunii și a debitului specificate de utilizator. Ca rezultat, metoda face posibilă nivelarea caracteristicilor structurale ale porilor cu același diametru efectiv, dar cu forme și lungimi diferite. Trecerea la următorul punct are loc numai după ce toți porii de aceeași dimensiune sunt eliberați din lichid la valoarea curentă a presiunii.
Alimentarea cu gaz are loc în regim constant, fără stabilizare intermediară, iar punctele experimentale sunt înregistrate continuu. Această abordare permite obținerea de rezultate rapide și reproductibile și poate fi utilizată în controlul calității produselor sau în analiza probelor cu pori identici.
Inițial, metoda porozimetriei cu flux capilar a fost utilizată pentru a studia porozitatea de trecere a materialelor filtrante; este utilizat în prezent în mod activ pentru a studia membranele poroase, materialele nețesute și fibrele goale.