Proiectul Sphere [1] ( Eng. Sphere Project ) a fost lansat în 1997 pentru a dezvolta un set de standarde minime pentru principalele domenii ale asistenței umanitare. Scopul proiectului este de a îmbunătăți calitatea asistenței acordate persoanelor afectate de dezastre naturale și de a crește responsabilitatea sistemului de asistență umanitară în situații de urgență. Unul dintre principalele rezultate ale proiectului a fost publicarea Cartei Umanitare și a Manualului Standardelor Minime pentru Răspunsul la Dezastre. [2]
Anii 1990 au cunoscut o creștere rapidă a activităților organizațiilor umanitare internaționale. Acest lucru a fost valabil mai ales în timpul crizei refugiaților din Marele Lacuri din 1994. Un număr tot mai mare de donatori și organizații non-profit au fost dispuși să ajute și a existat o discuție tot mai mare între agențiile umanitare despre lipsa standardelor pentru asistența umanitară. Un număr de agenții au considerat că este timpul să pună lucrurile în ordine și să exploreze ideea de a stabili standarde pentru asistența umanitară.
În 1996 au avut loc discuții între organizațiile InterAction și Comitetul de coordonare pentru răspunsul umanitar (SCHR pe scurt) despre un proiect de stabilire a standardelor. Membrii ambelor organizații au decis că punerea în comun a resurselor lor și crearea unui proiect comun este o idee bună. Astfel, în 1997, Proiectul Sfera a fost înființat cu un comitet de conducere compus din reprezentanți ai fiecăruia dintre membrii Schrödinger și reprezentanți ai interacțiunii. Peste 25 la sută din fondurile pentru prima fază a proiectului au provenit de la organismele din comitetul de conducere, iar restul de la mai mulți donatori guvernamentali. Încă de la început, trei observatori au fost invitați să participe pe deplin la lucrările comitetului de management.
Sponsori:
Observatori: Voce, ICRC , ICVA.
Scopul proiectului este de a dezvolta o Carte umanitară și setul asociat de standarde minime, în colaborare cu organizații neguvernamentale de top ale guvernelor interesate ale țărilor donatoare și agenții ONU, pentru a disemina pe scară largă cunoștințele și produsele în cadrul sistemului umanitar internațional. și încurajează adoptarea lor oficială.
Au fost alese cinci sectoare pentru a acoperi principalele domenii ale asistenței umanitare: apă și canalizare, alimente, ajutor alimentar, adăposturi și locuințe și servicii medicale.
Au fost constituite cinci comitete sectoriale, fiecare cu un manager susținut de una dintre instituțiile sponsor. Comitetele sectoriale sunt formate din experți proveniți nu numai din ONG-uri, ci și din Crucea Roșie și din organizații interguvernamentale precum UNHCR, OMS și WFP (World Food Programme). Comitetele sectoriale au formulat standarde minime de asistență pentru fiecare dintre sectoare pentru a îmbunătăți responsabilitatea și a monitoriza calitatea asistenței umanitare pentru cei afectați de dezastre naturale [4] .
La începutul anului 1998, un grup de lucru a fost înființat pentru a elabora un proiect de Cartă Umanitară. Proiectul final a subliniat importanța a trei principii:
Până în mai 1998, o schiță de manual a fost postată online pentru comentarii. Faza 1 a fost prelungită cu patru luni până în octombrie 1998. [5]
Faza 2 a fost lansată în noiembrie, cu accent pe publicarea și diseminarea standardelor și dezvoltarea materialelor de instruire. În decembrie, prima schiță a documentului a fost publicată și prezentată atât la Washington DC, cât și la Londra. Prima ediție notează că documentul a fost compilat cu munca a aproximativ 641 de persoane numite (plus nenumărate persoane fără nume) extrase din 228 de organizații (inclusiv multe organizații neguvernamentale, CICR , instituții academice, ONU și agenții guvernamentale). Lucrarea a fost postată pe site-ul web al proiectului pentru a asigura un feedback larg.
Faza 2 s-a ocupat de dezvoltarea materialelor de instruire pentru utilizare în manual. Metoda principală sunt seminarii pentru lucrătorii umanitari pentru a facilita aplicarea practică a standardelor minime.
Manualul a fost complet revizuit și o a doua ediție a fost finalizată în 2004.
Astăzi, Sfera Proiectului a luat o nouă formă, cu un consiliu extins de 14 membri înlocuind Comitetul Director al Proiectului. Accentul său s-a mutat spre facilitarea persoanelor care folosesc deja Sfera la nivel național și regional.
În 1998, o serie de ONG-uri umanitare franceze au criticat public proiectul, declarând că acesta era prea concentrat pe aspectele tehnice ale asistenței umanitare și putea ignora cu ușurință aspecte necuantificabile, cum ar fi solidaritatea.
În cadrul Comitetului de management al proiectului Sphere, MSF a criticat și proiectul, temându-se că acesta reduce ajutorul umanitar „la un simplu exercițiu mecanic și material lipsit de etica umanitară”. Exista riscul ca concentrarea pe standarde să poată reduce efortul umanitar în caz, astfel încât munca să fie făcută doar la standarde tehnice. La sfârșitul Fazei 2, MSF a decis că nu va participa la Faza 3. [6]