Un protocol de neînțelegeri este un document întocmit de partea care a primit proiectul de acord ( ofertă ), fiind de acord să încheie un acord, dar în alte condiții (în totalitate sau parțial) care diferă de cele cuprinse în proiectul de acord. Considerată ca o nouă ofertă.
Partea care a primit protocolul de neînțelegeri îl semnează dacă este de acord cu noua redactare a condițiilor în litigiu. Ca urmare, prevederea corespunzătoare a acordului va fi valabilă în versiunea protocolului de dezacorduri, și nu în acord. Dacă o parte din condițiile propuse nu se potrivește contrapartei , atunci se întocmește un protocol de înțelegere (soluționare) a dezacordurilor pentru protocolul de dezacord.
Protocolul dezacordurilor este utilizat, de regulă, în două cazuri:
Protocolul de dezacorduri trebuie să indice în mod necesar data și locul întocmirii acestuia, numărul și data acordului principal, numele și detaliile părților, funcționarilor autorizați să semneze acordul și protocolul de dezacorduri, precum și detaliile privind documente care atestă autoritatea acestora.
Conținutul protocolului de neînțelegeri reflectă poziția părții disidente. Pentru aceasta, numărul și formularea clauzei în litigiu trebuie indicate în versiunea proiectului de acord și în versiunea părții care a întocmit protocolul de neînțelegeri. Adesea conținutul este prezentat sub forma unui tabel. Prima coloană indică condiția contestată a contractului, a doua - formularea modificată trebuie convenită. Sub partea de fond sunt puse semnăturile persoanelor autorizate să semneze acordul și protocolul de neînțelegeri.