Rebato [1] , rabato ( franceză rabat - „a îndoi”) [2] , de asemenea piccadil ( engleză pickadil, pickardil, piccadill din spaniolă picado „pierced, perforated”) [3] [4] - un guler larg în picioare pe sârmă cadru sau os de balenă [1] cu margini festonate [5] , care a fost la modă bărbătească și feminină din aproximativ 1580 până în 1635 [4] .
Denumirea a fost aplicată și pentru desemnarea marginilor gulerelor de raff ( spaniolă : picadura ) [3] și cadrul care susține gulerul [6] [7] [8] (din secolul al XVII-lea) [4] . La femei, rebatoul se ridica uneori mult mai sus decât capul, semănând cu aripile [1] [9] .
Rebato era făcut din sârmă sau carton, care era învelit cu mătase [2] [10] și dantelă reticella ajurata [3] . Gulerul rabat era mult mai mic decât rabatul , iar gulerul rabatul cădea pe umeri, ca o pelerină [9] .
Numele celebrelor străzi Piccadilly și Piccadilly Circus din Londra provin de la Piccadilly House , unde se afla un depozit de piccadili de dantelă în timpul domniei reginei Elisabeta I. Numele se referă și la croitorul Robert Baker (sau Higgins) [11] care și-a făcut avere în fabricarea piccadilelor. La începutul secolului al XVII-lea, a cumpărat un teren mare, care mai târziu a fost numit Strada Portugaliei, și a construit casa Piccadilly Hall. După un timp, strada Portugalia a fost redenumită Piccadilly [3] .
În anii 1860, au apărut gulerele piccadilly pentru bărbați mici [4] .
Markus Gerarts Jr. „Portretul Reginei Elisabeta I (1558-1603)” în raf și rebato deschis
William Larkin, Richard Sackville, 1613
Robert Peak, Portretul Elisabetei Poulet, 1616
Cornelis de Vos portretul unei fete, c. 1624
Michiel van Mierevelt„ Portretul lui George Villiers, primul duce de Buckingham ” (1626)
Claude Lefebvre " J-B. Colbert cu Ordinul Duhului Sfânt" într-un guler de rabatin, ca. 1666