Desen de familie

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 13 noiembrie 2019; verificările necesită 7 modificări .

Desenul de familie este o tehnică proiectivă  grafică care vă permite să obțineți informații despre caracteristicile relațiilor de familie . Această tehnică este folosită pentru a diagnostica copiii de la 3-4 ani. Nu doar un copil, ci și un adult poate acționa ca subiect.

Istoria creării tehnicii

Din punct de vedere istoric, apariția tehnicii „Desenul în familie” este asociată cu dezvoltarea psihologiei proiective, în special cu dezvoltarea interesului pentru tehnicile de desen, care a crescut în special după publicarea lucrărilor lui K. Mahover și J. Dolar. Testele de desen au câștigat o mare popularitate în rândul psihologilor în anii 1940 și 1950. secolul XX. În diferite țări, studiul său este asociat cu diverși autori: în SUA - cu V. Hules și M. Reznikov, în Franța - cu E. Minkovsky și M. Poro . Wolf [1] . V. Wolf a sugerat copiilor să-și deseneze familia, apoi a analizat desenul în funcție de următorii parametri:

  1. secvență de imagini ale membrilor familiei,
  2. aranjarea spațială a membrilor familiei,
  3. componența familiei desenate în comparație cu familia reală,
  4. diferențele dintre reprezentările grafice în mărime și alte detalii.

Cercetările ulterioare privind studiul modelului familial s-au bazat pe schema propusă de V. Wolf, în timp ce noile lucrări au remarcat o modificare a instrucțiunilor și o extindere a gamei de indicatori interpretați.

Procedura

În tehnica standard „Desenul în familie”, subiectului i se dă o foaie de hârtie albă, un creion și o radieră și i se cere să deseneze o imagine a familiei sale. În timpul implementării tehnicii, cercetătorul fixează orice manifestări ale comportamentului non-verbal al subiectului și, de asemenea, monitorizează succesiunea personajelor desenate. După finalizarea sarcinii, subiectului i se cere să identifice figurile desenate, apoi are loc o conversație liberă cu el, în care cercetătorul pune întrebări clarificatoare despre desen. Conform descrierii imaginii de către cei examinați și alți indicatori, cercetătorul trage o concluzie despre atmosfera din familie, despre relația dintre membrii familiei. Există o altă modalitate de a aplica această tehnică. Mai des, această versiune a implementării sale este utilizată în timpul consilierii familiale. Cercetătorul efectuează această tehnică nu numai cu copilul, ci și cu ambii părinți, ceea ce ajută la evaluarea diferitelor puncte de vedere asupra modului în care relațiile familiale sunt percepute de mamă, tată și copil. Astfel, o comparație a rezultatelor obținute oferă cele mai semnificative informații despre relațiile de familie și relațiile părinte-copil .

Modificări ale tehnicii „Desen în familie”

Desen de familie cinetică

Această modificare a fost propusă de R. Burns și S. Kaufman în 1972. Una dintre cele mai populare lucrări despre această tehnică în limba rusă îi aparține lui G. Homentauskas și A. L. Wenger, astfel încât fiecare membru al familiei să fie angajat într-o anumită afacere. , a efectuat o acțiune. Această condiție de înfățișare a familiei oferă mai multe informații despre modul în care copilul percepe distribuția rolurilor în familie și funcțiile îndeplinite de fiecare membru al familiei.

Desen familie de animale

În metoda Desenului familiei de animale, subiectului i se cere să deseneze o familie formată din animale, cu condiția ca toți membrii familiei să fie animale diferite. În descrierea ulterioară a desenului, asocierile subiectului vor fi determinate de propriile sale percepții de sine și experiențe din familia sa. După finalizarea sarcinii, desenul este discutat în același mod ca în formularul standard. Această versiune a „Desenului familiei” în unele cazuri poate fi mai informativă decât „Desenul familiei” standard și „Desenul familiei cinetice”, deoarece focalizarea diagnostică a acestei opțiuni este cea mai puțin evidentă. Această tehnică poate fi utilizată în locul sau în combinație cu Desenul de familie pentru a obține date suplimentare.

Indicatori interpretativi

Avantajele și dezavantajele tehnicii „Desen în familie”

Avantaje

Dezavantaje

Literatură

  1. Hulse WC Conflictul copilăriei exprimat prin desene de familie // Journal of Projective Techniques. - 1952. - T. 16, nr 1. - C. 66-79.
  2. Reznikoff M., Reznikoff HR Testul de desen de familie — un studiu comparativ al desenelor pentru copii // Journal of Clinical Psychology. - 1956. - T. 12, nr 2. - C. 166-169.
  3. Goldfeld R., Hulse WC Studies of "Free" Art Expression of Behavior Problem Copii and Adolescents as a Means of Diagnosis and Therapy // Jurnalul American de Psihoterapie. - 1951. - T. 5, nr 1. - C. 95-97.
  4. Wolff W. Personalitatea copilului preșcolar.- L., 1947.- 341 p.
  5. Wenger A. L. Teste de desen psihologic: un ghid ilustrat. — M.: VLADOSS-PRESS, 2003. — 160 s.
  6. Khommentauskas G. T. Utilizarea desenului copiilor pentru studiul relațiilor intra-familiale // Questions of Psychology. - 1986. - Nr 1. - S. 166-170. [2]
  7. Khomentauskas G. T. Familia prin ochii unui copil. M.: Pedagogie, 1989. - 160 p.
  8. Bellak L., Abt L. E., Allport G. W. et al. Psihologie proiectivă. - M., 2000. - 528 p. — ISBN 5-04-006467-5 .
  9. Conducătorii A. G. Examenul psihologic al familiei: manual. manual-atelier pentru elevi. fals. psihologie superioară manual instituţii / A. G. Lideri. - Ed. a II-a, șters. - M .: Centrul de Editură „Academia”, 2007. - 432 p. ISBN 978-5-7695-4513-9