| Janos Rozash | |
|---|---|
| Janos Rozsas | |
| Data nașterii | 6 august 1926 [1] |
| Locul nașterii | |
| Data mortii | 2 noiembrie 2012 (86 de ani) |
| Un loc al morții | Nagykanizsa |
| Cetățenie (cetățenie) | |
| Ocupaţie | memorialist |
| Ani de creativitate | 1975-2005 |
| Gen | amintiri |
| Limba lucrărilor | maghiară |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Janos Rozash ( maghiară Rózsás János , 6 august 1926 - 2 noiembrie 2012) a fost un memorist maghiar, prizonier al Gulagului, contabil de profesie, traducător tehnic din rusă și germană și scriitor.
Rozash s-a născut la Budapesta. Din 1940, a lucrat în funcții mici - asistent administrator, funcționar la notariat, secretar.
În 1944 a fost luat prizonier de Armata Roșie . I s-a adus acuzația că a luptat de bunăvoie împotriva Uniunii Sovietice ca recrut în armata maghiară. Timp de nouă ani, din 1944 până în 1953, Rozhash a fost în lagărele sovietice. În lagărul Ekibastuz , l-a cunoscut și s-a împrietenit cu viitorul laureat al premiului Nobel Alexander Soljenițîn , cu care a petrecut trei ani [2] .
În 1962 a fost reabilitat de Curtea Supremă a URSS . Revenit în Ungaria, în a doua jumătate a anilor 1970 în anii 1980, Rozhash a scris mai multe cărți și articole despre Gulag. Zoltán Salkai ( în maghiară: Zoltán Szalkai ), un regizor maghiar, a realizat un film despre János Rožász și György Zoltán Bien ( în maghiară : Bien György Zoltán ), care erau prizonieri Gulag. În august 2001 a primit Crucea de Cavaler a Ordinului Meritul Republicii Maghiare . În 2003, Academia Maghiară de Arte i-a acordat o medalie de aur pentru memoriile sale, în același an i s-a acordat titlul de cetățean de onoare al raionului Zala [3] .
Rozhash a murit pe 2 noiembrie 2012, la vârsta de 86 de ani, în Nagykanizse .