„ Pictura pentru statul chinez ” (în manuscrisul: „ Pasiune pentru statul chinez, și Lobinsky și alte state, rezidențiale și nomade, și ulus, și marele Ob, și râuri și drumuri ”) este un monument antic . Literatura rusă a secolului al XVII-lea, prima descriere rusă a Chinei.
Autorul este cazacul siberian Ivan Petlin , membru al ambasadei ambasadei în China (și Mongolia) în 1618-1619. Detașamentul lui Petlin a părăsit Tomsk și a ajuns la Beijing prin Sayans și Mongolia. Textul a fost păstrat în două ediții de către Petlin: una dintre ele a fost scrisă la Tomsk undeva de la mijlocul mai până la începutul lunii iulie 1619, a doua din cuvintele lui Petlin la Moscova în toamna lui 1619. În „Piura murală” autorul vorbește despre natura locurilor pe care le-a văzut, mănăstiri budiste. El a atras atenția asupra Marelui Zid Chinezesc , varietatea de mărfuri, non-beligența chinezilor: „sunt timizi în afacerile militare”. Edițiile din secolul al XIX-lea au atribuit în mod neîntemeiat paternitatea lucrării lui Burnash Yalychev , Ivan Petrov și Vasily Tyuments [1] .
Pe lângă „Tablou”, ambasada lui Petlin a întocmit și un desen al țărilor pe care le-a văzut, dar acesta nu a fost păstrat. În Rusia secolului al XVII-lea, informațiile lui Petlin erau considerate secrete, așa că textul său nu a fost publicat. Merik a trimis în Anglia o copie a „Muralei”, care a fost ținută secretă. În 1625, editorul londonez Samuel Purchas, într-o carte despre descoperirile geografice, a publicat în engleză documentele ambasadei ruse în China, inclusiv o parte din „Pictura” a lui Petlin sub titlul general „Povestirea a doi cazaci ruși care călătoreau din Siberia în China și alte țări adiacente lui.” Pe baza acestei publicații, au fost publicate traduceri ulterioare în suedeză și franceză. În 1628, Tabloul a fost publicat în germană și latină la Frankfurt pe Main . În 1692, fragmente din „Pictură” au fost publicate în lucrarea geografului olandez N. Witsen „ Tataria de Nord și de Est ”. În 1707, în orașul olandez Leiden a apărut o nouă ediție a muralului , care spunea că aceasta a fost prima traducere din limba originală. În total, șapte ediții ale picturii murale au fost publicate în afara Rusiei din secolul al XVII-lea până în secolul al XVIII-lea; la începutul secolului al XX-lea, murala a fost publicată în engleză și chineză.
În Rusia, ambasada lui Petlin a fost uitată rapid: originalul muralului a fost pierdut în documentele Posolsky Prikaz . Deci, în scrisoarea lui Alexei Mihailovici din 1654, trimisă împăratului Qing, se raporta: „Și cu strămoșii tăi ai statului chinez cu regii și cu tine, regele Bugdykhan, au o distanță lungă, mari suverani ai strămoșilor noștri și tatălui nostru, binecuvântați cu amintirea celor mari nu a existat suveran al exilului și al iubirii, iar ambasadori și trimiși nu au fost trimiși. Istoricii ruși din secolele XVIII-XIX au fost forțați să folosească ediția franceză a muralelor. În Rusia, raportul lui Petlin a fost publicat pentru prima dată în 1818. Cronografele care conțineau textul „Picturii” au distorsionat datele originale în timp. Acest lucru i-a dat lui N. M. Karamzin un motiv pentru a-l declara pe I. Petlin plagiator care nu fusese în China. Această versiune a fost folosită pe scară largă în literatura rusă și străină în secolul al XIX-lea, până când a fost infirmată în 1882 de H. Trusevici, care a descoperit originalul Picturii [2] .