Literatura rumeană este literatura rumeilor , un grup etnolingvistic de greci din regiunea Azov , scrisă în limba rumea , o varietate a limbii greacă modernă . Constă în principal din poezie [1] .
Literatura rumee s-a dezvoltat din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este strâns legată de tradiția folclorică a rumeilor, care a absorbit trăsăturile culturii popoarelor cu care rumeii au fost în contact, și anume, mai întâi cu cultura tătară din Crimeea (în Crimeea ), iar mai târziu cu cea rusă și ucraineană . (în Marea Azov ) [1] .
Prima etapă a literaturii rumee este opera rapsodiilor rumeene de la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea, precum Leonty Khonagbey (1853-1918) și Demyan Bogaditsa (1850-1906), precum și poeții Christopher Papus, Vasily Shanon, Frosi Zurnadzhi și Ilsivet Haraman . Lucrările din această perioadă au fost transmise în principal sub formă de cântec oral, deoarece rumeii și-au pierdut limba scrisă chiar înainte de a se muta în Marea Azov [1] .
Următoarea etapă este literatura sovietică rumeană a anilor 1930, fondată de Georgy Kostoprav (1903-1938) și grupul literar pe care l-a condus. Inițial, grupul literar al lui Kostoprav era format din nouă persoane, până în 1937 - mai mult de treizeci. Tinerii scriitori au scris în principal lucrări poetice, folosind dialectele Maloyanisol și Sartan ale limbii rumee. Au fost publicate la Mariupol în ziarul „ Colectivistis ”, almanahurile „Phlogominitresspites” și „ Neotita ”, revista pentru copii „Pioneros”. Presa din acea vreme este prost conservată, dar există exemple ale operei unor poeți precum Vasily Galla , Alexander Diamantopoulo și Daniil Telenchi . La sfârșitul anilor 1930, Kostoprav și majoritatea membrilor grupului său literar au fost reprimați, iar dezvoltarea literaturii rumee a fost întreruptă [1] .
A treia etapă a început după reabilitarea regretatului Kostoprav în 1962. Cu toate acestea, politica de stat sovietică din acea vreme nu prevedea dezvoltarea culturii naționale, ca urmare, lucrările lui Kostoprav au fost publicate în traduceri în rusă și ucraineană, iar lucrările în limba rumeiană au fost publicate în principal în samizdat . În anii 1964-1986 au fost publicate 12 colecții samizdat, dintre care nouă constau în traduceri de lucrări ale unor clasici ai literaturii ucrainene, ruse, georgiane și alte lucrări similare [1] .
În 1973, colecția „Lenin trăiește” a fost publicată cu poezii ale regretatului Kostoprav, precum și poeții etapei a treia Grigory Danchenko, Leonty Kiryakov și Anton Shapurma . A fost prima colecție publicată oficial din acea perioadă în limba rumiană, a fost însoțită de traduceri paralele în ucraineană și a fost publicată datorită petiției celebrului elenist Andrei Beletsky . Începând cu această colecție, scrierea bazată pe chirilice dezvoltată de Beletsky [1] a început să fie folosită în literatura rumea .
A patra etapă a început în perioada Perestroika în legătură cu liberalizarea vieții sociale și politice în RSS Ucraineană. Această etapă este legată atât de publicarea lucrărilor poeților care reprezintă generația lui Kostoprav, cât și de noi scriitori - Vasily Bakhtarov , Donat Patrici , Dmitri Penez, Fedor Shebants, Dmitri Papush, Sergey Bykov, Anatoly Neyfeld, Nikolai Khorosh, Georgy Levchenko , Natalia Kharakoz [1] .