Rylsky, Maxim Fadeevici

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 23 decembrie 2021; verificarea necesită 21 de modificări .
Maxim Fadeevici Rylsky
ucrainean Maxim Tadeiovici Rilski
Data nașterii 7 martie (19), 1895( 19.03.1895 )
Locul nașterii Kiev ,
Imperiul Rus
Data mortii 24 iulie 1964 (69 de ani)( 24/07/1964 )
Un loc al morții Kiev , RSS Ucraineană , URSS
Cetățenie  Imperiul Rus  UNR Ucrainean SSR URSS
 
  
 
Ocupaţie poet , traducător , lingvist, critic literar, persoană publică
Ani de creativitate 1907-1964
Direcţie neoclasicism , realism socialist
Gen poezie , jurnalism
Limba lucrărilor ucrainean
Debut colecție de poezii „Pe insulele albe” (1910)
Premii Premiul Lenin - 1960 Premiul Stalin - 1943 Premiul Stalin - 1950
Premii
Ordinul lui Lenin - 1945 Ordinul lui Lenin - 1955 Ordinul lui Lenin - 1960 Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Ordinul Stelei Roșii Medalia SU pentru muncă curajoasă în Marele Război Patriotic 1941-1945 ribbon.svg
Cavaler al Crucii Comandantului Ordinului Renașterii Poloniei - 195?
Autograf
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Maxim Fadeevich Rylsky ( ucrainean Maxim Tadeyovich Rilsky ; 7 martie [19], 1895 , Kiev , Imperiul Rus  - 24 iulie 1964 , Kiev, RSS Ucraineană , URSS ) - poet, traducător, publicist, personalitate publică, lingvist , critic literar ucrainean sovietic . Academician de științe al URSS (1958). Academician de științe al RSS Ucrainei (1943). Laureat al Premiului Lenin (1960) și a două Premii Stalin (1943, 1950). Deputat al Sovietului Suprem al URSS 2-6 convocări.

Primii ani

Tatăl lui Maxim este Fadey Rozeslavovich Rylsky , etnograf , persoană publică, economist și publicist, fiul unui nobil polonez bogat Rozeslav Rylsky și al Prințesei Daria (Danuța) Trubetskoy [1] , absolventă a Universității din Kiev. Unul dintre strămoșii soților Rylsky în secolul al XVII-lea a fost un funcționar al orașului Kiev. Stră-străbunicul Romuald a fost elev al școlii Uman Basilian și în timpul regiunii Koliyiv în 1768 a scăpat în mod miraculos de moarte. Mama lui Maxim, Melania Feodorovna, a fost o simplă țărănică din satul Romanovka (acum districtul Popelnyansky , regiunea Jytomyr ).

În 1902, tatăl lui Maxim a murit, iar familia s-a mutat de la Kiev la Romanovka. Maxim a studiat pentru prima dată acasă, din toamna anului 1908 - la gimnaziul privat Naumenko din Kiev .

În copilărie, l-a cunoscut pe compozitorul N. V. Lysenko , pe etnograful D. N. Revutsky , pe actorul și regizorul de teatru Panas Saksagansky , pe etnograful și folcloristul Alexander Rusov , care a avut o mare influență asupra lui. De ceva vreme a trăit și a fost crescut în familiile lui Lysenko și Rusov. Prima culegere de poezie a fost publicată în 1910  .

După ce a absolvit un gimnaziu privat , în 1915-1918 Naumenko a studiat la Facultatea de Medicină a Universității Sf. Vladimir din Kiev , apoi la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității Populare din Kiev, fondată sub hatmanul P. P. Skoropadsky , însă, datorită război civil și revoluție, niciunul nu a absolvit ele. S-a angajat în autoeducație, în studiul limbilor și al muzicii.

Din 1919 până în 1929 a lucrat ca profesor în sat, în special la Romanovka, apoi la școala de căi ferate din Kiev, la facultatea muncitorească a Universității din Kiev și la Institutul ucrainean de educație lingvistică.

Activități creative și sociale

Neoclasic

Rylsky a început să scrie devreme, prima sa poezie a fost publicată în 1907 , prima colecție pentru tineret „Pe Insulele Albe” a fost publicată în 1910 . Prima colecție matură este considerată Under the Autumn Stars (1918, reeditată într-o nouă compoziție în 1926 ).

În anii 1920, a fost membru al asociației „ neoclasice ”, care a fost persecutată de criticile oficiale pentru că a fost izolată de problemele socialismului. Pe parcursul deceniului au fost publicate 10 culegeri de poezie, în special Blue Distance (1922), Poems (1925), Through Storm and Snow (1925), Thirteenth Spring (1926), Sound and Echo, Where Roads Converge (1929), precum și precum mai multe cărți cu traduceri poetice, în special, în 1927, o traducere a poemului lui Adam Mickiewicz „ Pan Tadeusz ”. Rylsky vorbea fluent 13 limbi, putea traduce din 30 de limbi ale lumii. [2]

Ca și alți neoclasici, Rylsky nu a reacționat la evenimentele politice în opera sa și în anii 1920 s-a izolat complet de realitatea sovietică, exprimându-și doar ocazional indignarea față de atmosfera ideologică, politică și literară (în special în articolul „Apologea mea, sau Apărare " // Bolşevic (Kiev). Nr. 216. 1923, 23 septembrie). Acest comportament a provocat atacuri ascuțite din partea criticilor oficiale și a dus în cele din urmă la arestarea lui Rylsky în 1931 , după care a petrecut aproape un an în închisoarea Lukyanovskaya . După eliberare, umoristul Ostap Vishnya l-a dus să-l viziteze la Harkov timp de câteva zile . Prietenii săi neoclasici M. Dry-Khmara , P. Filipovich , N. K. Zerov au fost reprimați și au murit în lagăre.

Poet sovietic

După închisoare, direcția lucrării lui Rylsky s-a schimbat, iar în colecția Semnul cântarilor (1932) a demonstrat o acceptare activă a realității sovietice, datorită căreia a supraviețuit anilor Marii Terori și a fost chiar clasat printre oficialii sovietici. poeţi. Opera lui Rylsky a fost împărțită în două zone independente - oficială și lirică, în cadrul acesteia din urmă a reușit să creeze opere independente de politică, care sunt încă considerate clasice ale literaturii ucrainene. Acest lucru nu l-a împiedicat însă să fie supus unor atacuri „preventive”; în special, la începutul lunii octombrie 1947, Sovetskaya Ukraina a publicat un articol „Despre greșelile naționaliste ale lui M. Rylsky”, în care poetul a fost acuzat de „obiectivism burghez, lipsă de partizanat bolșevic” etc.

De la începutul anilor 1930, a publicat treizeci și cinci de culegeri de poezie, dintre care cele mai bune sunt „Semnul cântarilor” ( 1932 ), „Vara” ( 1936 ), „Ucraina”, „Recolta de struguri” ( 1940 ). ), „Cuvântul mamei”, „Trandafiri și struguri” ( 1957 ), „Toamna Goloseevskaya”, „Înregistrări de iarnă” ( 1964 ), precum și patru cărți de poeme epice lirice, multe traduceri ale literaturii slave și vest-europene. lucrări, lucrări științifice de filologie și critică literară.

În 1943 a fost ales academician al Academiei de Științe a RSS Ucrainei , în 1958  - academician al Academiei de Științe a URSS . În 1943-1946 a fost președintele Uniunii Scriitorilor din RSS Ucraineană . În 1944-1964 a fost director al Institutului de Istoria Artei, Folclor și Etnografie al Academiei de Științe a Ucrainei.

Membru al PCUS (b) din 1943 . Membru al forțelor armate URSS din 1946 .

Abilități lingvistice

Vorbea ucraineană , rusă , poloneză , franceză și germană , din care și-a tradus în principal lucrările [3] . A tradus peste două sute de mii de versuri poetice în ucraineană, a tradus și romane, romane și piese de teatru [4] . Prima persoană care a predat tânărul Rylsky limbi străine a fost fratele său mai mare Ivan [UK] [5] .

Moartea

A murit de cancer la 24 iunie 1964. A fost înmormântat la Kiev la cimitirul Baikove [6] .

Mormântul lui Rylsky este situat la Cimitirul Baikove din Kiev , unde sunt îngropați scriitorii Lesya Ukrainka , Wanda Vasilevskaya și Oles Gonchar . Autorul pietrei funerare, sculptorul Pyotr Ostapenko, a deschis în 2003 un monument poetului la intrarea centrală în Parcul Goloseevsky , numit după Maxim Fadeyevich. În acest moment, scriitorul îl are pe singurul strănepot Rylsky Daniil Dmitrievich, născut în orașul Romny.

Familie

Premii și premii

Memorie

Ediții în limba rusă

Literatură

Note

  1. ↑ „Combinație armonică de idealuri și fapte” de Tadey Rylsky  (link inaccesibil)
  2. ↑ Muzeul Maxim Rilsky - weekend Neskuchny
  3. ↑ Maxim Rilsky. Biografie detaliată . md-experiment.org . Preluat la 26 aprilie 2022. Arhivat din original la 23 iunie 2019.
  4. ↑ 5 traduceri ucrainene proeminente Arhivate la 17 septembrie 2021 la Wayback Machine.
  5. ↑ Yakbi Maxim Rilsky, nefiind poet, devenind apoi bi-mandrivnik  (ucrainean) . www.golos.com.ua _ Data accesului: 26 aprilie 2022.
  6. ↑ Mormântul lui M.F.Rylsky la cimitirul Baikove din Kiev . Preluat la 26 aprilie 2022. Arhivat din original la 27 ianuarie 2017.
  7. ↑ Vasil Gerey. Maxim Rilsky: în spatele vălului privatului . Pe tablete . Preluat la 9 mai 2022. Arhivat din original la 20 martie 2021.
  8. ↑ Calendarul Kievului . calendar.interesniy.kiev.ua . Preluat la 9 mai 2022. Arhivat din original la 25 iunie 2017.
  9. ↑ Kuzmenko O. Nou monument al lui Maksimov Rilsky în parcul Golosivsky din Kiev // Creativitate populară și etnografie . - Ministerul Culturii , Institutul de Studii Mistice, Folclor și Etnografie , 2004. - V. 3. - P. 126.

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii
Genealogie și necropole
 neoclasicii ucraineni