Nicolae de Segrave | |
---|---|
Engleză Nicholas de Seagrave (Segrave) | |
Stema lui Nicholas de Segrave | |
Primul baron Segrave din Stowe | |
1 august 1295 - 25 noiembrie 1321 | |
mareșalul Angliei | |
12 martie 1308 - 1316 | |
Predecesor | Robert de Clifford, primul baron de Clifford |
Succesor | Thomas Brotherton, primul conte de Norfolk |
Naștere | secolul al XIII-lea |
Moarte | 25 noiembrie 1321 |
Tată | Nicholas de Segrave, primul baron Segrave [1] |
Mamă | Matilda de Lucy [d] [1] |
Soție | Alice de Armenters [d] |
Copii | Maud de Segrave, baroneasă Segrave de Barton Seagrave și Stowe [d] [1] |
Nicholas de Seagrave ( ing. Nicholas de Seagrave (Segrave) ); după 1256 - 25 noiembrie 1321 ) - aristocrat englez și conducător militar, primul baron Segrave de Stowe din 1295, mareșal al Angliei în 1308-1316, al doilea fiu al lui Nicholas Segrave, primul baron Segrave și al Matildei de Lucy. În anii 1295-1321 a fost chemat în Parlamentul englez ca „Nicholas de Segrave cel Tânăr”. Avea proprietăți semnificative în Northamptonshire , Suffolk și Essex , inclusiv un castel la Barton Seagrave în Northamptonshire. Tot prin căsătorie, a primit conacul din Stowe, prin care s-a numit „Lord Stowe”.
Nicholas a luat parte la campaniile scoțiane ale lui Edward I , inclusiv la asediul castelului Caerlaverock . În campania militară din 1303-1304, a părăsit voluntar armata, din cauza căreia a fost condamnat la moarte, comutată în închisoare în Turn . Ulterior a fost repus. După ascensiunea pe tron a lui Edward al II-lea, Nicolae a fost inițial susținătorul său devotat, primind funcția de mareșal al Angliei. Dar mai târziu s-a trezit în rândurile opoziției baronale, conduse de Thomas Plantagenet, al 2-lea conte de Lancaster , al cărui vasal Nicolae era, pierzându-și poziția de mareșal. Și-a părăsit singura fiică Maud, care a devenit moștenitoarea bunurilor sale.
Nicolae provenea din familia aristocratică a familiei Segrave , cunoscută încă din secolul al XII-lea. Primul său reprezentant cunoscut a fost Gilbert Fitz-Hereward , care în 1166 a primit de la William de Beaumont, al 3-lea conte de Warwick , conacile Segrave în Leicestershire și Brailles în Warwickshire . Fiul său Stephen Segrave , în timpul domniei lui Henric al III-lea , a devenit justițiarul Angliei și a concentrat mari moșii în mâinile sale [2] . Nepotul lui Stephen, Nicholas Segrave , deținea proprietăți centrate în Derbyshire , Warwickshire , Huntingdonshire , Leicestershire și Northamptonshire și a fost chemat în Parlament în 1295 ca prim baron Segrave [3] [4] .
Nicholas a fost căsătorit cu Mathilde (Maud), care probabil provenea din familia lui Lucy. Din această căsătorie a avut 5 fii. Cel mai mare dintre ei, John Segrave, al 2-lea baron Segrave, a devenit moștenitorul principal al moșiilor și titlurilor . Al doilea fiu a fost Nicholas [3] .
Segrave, Nicholas, primul baron Segrave din Stowe - strămoși | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
Anul de naștere al lui Nicholas este necunoscut. Întrucât fratele său mai mare s-a născut probabil în 1256, Nicolae s-a născut mai târziu [5] .
Slujirea lui Nicolae a început în ultimii ani ai vieții tatălui său, deși este greu de distins în surse care știri aparțin cui. El apare pentru prima dată în înregistrări în 1291, când a slujit ca castelan al castelelor Dumbarton și Ayr , primind un salariu de 16 șilingi pe zi pentru cheltuielile sale, pe lângă alte plăți pentru provizii și întărirea apărării. El a păstrat acest post cel puțin până în mai 1292. La 1 august 1295, în timp ce tatăl său era încă în viață, care a murit cel târziu în noiembrie 1295, a fost chemat pentru prima dată în Parlamentul englez sub numele de „Nicholas Segrave cel Tânăr”. În același timp, fratele său mai mare, Ioan, a fost chemat pentru prima dată în parlament abia pe 26 august 1296. În viitor, până la moartea sa, Nicholas a primit în mod regulat apeluri în Parlament [5] [6] .
În 1298 a fost prezent la Falkirk , iar în 1300 a fost în suita conetabilului Angliei , Humphrey Bohun, al 4-lea conte de Hereford , în timpul asediului castelului Caerlaverock , acționând ca adjunct al conetabilului. La 12 februarie 1301, el, printre alți baroni, în timpul unei ședințe a Parlamentului din Lincoln , și-a pus sigiliul pe o petiție adresată Papei, semnând ca „Nicholas de Segrave, Lord Stowe” [5] [6] .
Nicholas a participat la campania scoțiană a lui Edward I din 1303-1304, în timpul căreia a avut un conflict cu John Cromwell în timpul bătăliei . Ambii s-au acuzat reciproc de infracțiuni grave. Când regele a refuzat să-i permită lui Segrave să provoace inamicul prin luptă , declarând că cavalerii săi ar trebui să lupte cu scoțienii și nu între ei, el a părăsit armata și a plecat în Franța, provocându-l pe Cromwell să lupte de acolo . A reușit să ajungă pe continent, deși Robert de Burghersh , Constable of Dover și Keeper of the Five Ports , a încercat să-l oprească. Cu toate acestea, Cromwell, aparent, nu a acceptat provocarea. Când Nicholas s-a întors la Dover, a fost arestat, dar mai târziu, cu ajutorul a 21 de „baroni” din Dover, a fost eliberat și a putut să se întoarcă la moșia lui Stowe. După ce Edward I s-a întors din Scoția, la 21 ianuarie 1305, a ordonat șeriful din Northampton să ordone lui Segrave să apară în fața Parlamentului, adunat la Westminster . Respectând ordinul, Nicholas s-a prezentat pe 28 februarie la curtea regală și se pare că a fost condamnat la moarte. Cu toate acestea, execuția nu a avut loc, deoarece baronii au mijlocit pentru Segrave, indicând că a părăsit regatul nu pentru trădare, ci pentru a se întâlni cu acuzatorul său. Drept urmare, Segrave a fost închis în Turn , iar mai târziu a fost grațiat și eliberat pe cauțiune a proprietății sale și sub garanția a 7 baroni, dată pe 21 martie. Drept urmare, regele l-a restaurat pe Nicolae aproape imediat, astfel încât a putut să ia parte la ultima companie scoțiană a lui Edward I în 1307. După moartea lui Eduard I, moștenitorul său, Eduard al II-lea, la 23 februarie 1308 l-a eliberat pe Nicolae de obligațiile anterioare [5] [6] .
La începutul domniei noului rege, Nicholas Segrave, spre deosebire de fratele său mai mare, a fost unul dintre cei mai devotați susținători ai săi. În timpul crizei din martie 1308 a fost numit Păzitor al Castelului Northampton . După expulzarea favoritului regal Piers Gaveston , Segrave, care era unul dintre puținii săi prieteni din Anglia, a devenit unul dintre cei patru consilieri regali „răi” pe care Edward al II-lea a promis să-i înlăture la o reuniune a Parlamentului de la Northampton în august 1308. Cu toate acestea, nu există dovezi că el a jucat un rol important în curtea regală în această perioadă. Până în 1312, numele său se găsește rar printre martorii la hârtele regale. Poate că exilul lui Nicolae din 1308 este mai legat nu de activitățile sale personale, ci de faptul că a fost asociat cu Thomas, conte de Lancaster , pe atunci încă loial regelui [5] [6] [7] .
La 12 martie 1308, Segrave a primit funcția de mareșal al Angliei, care a devenit vacant în 1306 la moartea celui de -al cincilea conte de Norfolk, Roger Bigot, fără copii . Această numire a încercat fără succes să-l provoace pe William Marshal , care a declarat că, deoarece această funcție aparținuse anterior strămoșilor săi [K 1] , atunci prin moștenire ar trebui să-i treacă. Lupta dintre concurenți pentru poziție s-a dovedit a fi atât de acerbă, încât în iulie 1311, Edward al II-lea le-a interzis ambilor disputanți să se prezinte la ședințele Parlamentului înarmați [5] [6] .
În 1309, Nicholas a fost implicat într-o dispută cu episcopul de Lichfield, Walter Langton cu privire la Chryshall Manor din Essex . În cele din urmă, a fost stabilit de rege la Evesham. În același an, Nicholas împreună cu soția sa Alice și o serie de alți aristocrați au fost acuzați de distrugerea caselor din apropiere de Kingston ( Berkshire ) care aparțineau lui Ralph de Montermar, conte de Gloucester și Herefordum [5] .
În 1310, Segrave, ca mareșal, a participat la campania nereușită a lui Edward al II-lea în Scoția [10] .
Mandatul lui Nicholas ca mareșal al Angliei ar fi putut fi unul dintre motivele conflictului timpuriu dintre Edward al II-lea și ruda lui Thomas, conte de Lancaster , care a devenit mai târziu liderul opoziției baronale față de rege. Mareșalul Angliei era însărcinat cu numirea unui Mareșal al Fiscului . Elias de Pougère, care a murit în septembrie 1310, a fost primul său numit. A fost înlocuit de Jocelyn Branescombe. Deși Segrave se afla în Scoția în acel moment, la întoarcere a confirmat numirea unui mareșal, dar regele l-a înlocuit pe Branescombe în ziua de Sfântul Mihail din 1311 gasconul Arnald de Tilly, care era asociat cu Pierce Gaveston. Cu toate acestea, Tilly a fost în curând expulzat din Anglia, ca și Gaveston, așa că baronii trezoreriei au primit ordin să-l accepte din nou pe Branescombe ca mareșal. Deși Segrave nu a fost personajul principal în acest conflict, el s-ar putea să-și fi influențat atitudinea față de rege [5] .
La 20 septembrie 1312, în atmosfera tensionată care a apărut după execuția lui Piers Gaveston de către liderii opoziției baronale, Segrave, împreună cu Aimard de Valence, conte de Pembroke , Hugh Dispenser cel Bătrân , Edmund Moly și săi vechiul adversar John Cromwell, s-a alăturat delegației care s-a dus la Primăria Londrei pentru a cere o apărare mai puternică a orașului pentru a proteja împotriva dușmanilor regelui. Pe 20 decembrie, împreună cu Contele de Pembroke și Dispenser cel Bătrân, a acționat în numele regelui ca martor al tratatului dintre Edward al II-lea și opoziția baronală. În anii 1313-1314, numele său continuă să apară ocazional ca martor al hărților regale, dar după 6 decembrie 1314, el a fost martor la o singură hărțire la York , datată 20 mai 1319. Poate că rolul mic al lui Segrave în treburile curții regale în această perioadă s-a datorat serviciului său față de Contele de Lancaster, al cărui vasal a continuat să rămână până la moartea sa [5] .
În 1314, Segrave a participat la noua campanie scoțiană a lui Edward al II-lea, care s-a încheiat cu înfrângerea englezilor în bătălia de la Bannockburn [11] .
După moartea lui William Marshal la bătălia de la Bannockburn din 1314, Nicholas și-a pierdut rivalul pentru funcția de mareșal al Angliei, dar nu a deținut-o mult timp. Deja în 1316 a fost scos din ea; noul mareșal a fost Thomas Brotherton, primul conte de Norfok , fratele vitreg al regelui [5] [6] .
Nu se știu multe despre implicarea lui Nicholas în evenimentele ulterioare. În 1317, regele a emis un ordin de reținere a lui Segrave și confiscarea bunurilor sale, similar ordinelor referitoare la alți susținători ai contelui de Lancaster. Cu toate acestea, la 24 septembrie 1317, ordinul a fost anulat. În 1318, Segrave, printre alți vasali ai lui Thomas Lancaster, a fost grațiat pentru toate crimele comise înainte de 7 august și a fost inclus și în comitetul care a stabilit ordinea de zi a viitorului parlament [5] .
În 1318-1319, Nicholas, cu patru cavaleri și 10 soldați de picioare, a fost subordonat Contelui de Lancaster în Scoția, participând la asediul lui Berwick . Și în octombrie 1320, în numele contelui de Lancaster, a participat la o reuniune a Parlamentului la Westminster. În ianuarie 1321, Nicolae a fost numit printre magnații care au fost autorizați să se întâlnească cu regele Robert I al Scoției Bruce . La 21 octombrie a aceluiași an, i s-a interzis să participe la întâlnirile de „colegi buni” [5] .
Nicolae a murit la 25 noiembrie 1321 [5] .
În poemul The Siege of Carlaverock , dedicat asediului castelului Caerlaverock din 1300, Nicolae este descris ca un om „pe care natura l-a împodobit în trup și l-a îmbogățit cu inima” [5] [12] . În Flores Historiarum [13] Segrave este descris ca una dintre figurile marcante ale regatului [6] .
Nicholas deținea acțiuni semnificative în Northamptonshire, Suffolk și Essex. Acestea au inclus moșiile Weston în Northamptonshire, Haydon în Essex și Pisenhall în Suffolk, asupra cărora a avut o lungă dispută cu Alice, văduva lui Roger Bigot, al 5-lea conte de Norfolk [5] [6] .
Principalele proprietăți ale lui Nicholas erau situate în Northamptonshire. Aceștia au fost Stowe, pe care l-a primit prin căsătorie și a devenit reședința sa principală, și Barton Seagrave , pe care, prin licență regală din 1310, l-a putut transforma într-un castel [5] [6] .
Singura fiică Maud, care la momentul morții tatălui ei avea cel puțin 25 de ani, a devenit moștenitoarea bunurilor sale. S-a căsătorit cu Edmund de Bohun din Church Brampton (Northamptonshire), o rudă apropiată a contelui de Hereford. Căsătoria a fost însă fără copii, astfel încât titlul de baron a dispărut după moartea ei. Moșia Stowe a trecut fiului mamei ei din prima căsătorie [5] [6] .
În poemul „Asediul lui Kerlaverok” este dată o descriere a stemei lui Nicolae. Ca bază, el a luat stema tatălui său (moștenită de fratele mai mare al lui Nicolae, Ioan), care era un scut heraldic triunghiular acoperit cu niello, pe care a fost așezat un leu de argint, acoperit cu o coroană de aur. Nicholas i-a adăugat un semn roșu [12] .
Armele lui Nicholas Segrave cel Bătrân, primul baron Segrave și ale lui John Segrave, al doilea baron Segrave
Armele lui Nicholas de Segrave cel Tânăr, baronul Stowe
Soția: Alice de Armenters , fiica lui Geoffrey de Armenters, văduva lui Gerard Lyle .
![]() | |
---|---|
Dicționare și enciclopedii |
|
Genealogie și necropole |