Celadon ( fr. Céladon ) este un păstor care lâncește de dragoste, eroul romanului pastoral francez din secolul al XVII-lea Astraea ( L' Astrée ) de Honore d'Urfe .
Alexandru PușkinRâsete, libertate - totul e sub bancă,
De la Catoni mă retrag,
Și acum sunt Celadon!
Preoteasa drăguță Talya
Am văzut farmecele Nataliei
și deja în inima mea - Cupidon!
Numele a fost folosit ca pseudonim de unii scriitori și poeți. A fost folosit și în titlurile lucrărilor, de exemplu, „Celadon Pasha” (operetă-farsă de A. Ya. Ascheberg ) sau „Epoca de aur, sau gloria viitoare a Americii de Nord, dezvăluite de îngerul Celadon în mai multe fascinante viziuni” ( „Epoca de aur; sau, Gloria viitoare a Americii de Nord descoperită de un înger lui Celadon în mai multe viziuni distractive“ , 1785 [2] ).
Conform culorii verde deschis a hainelor lui Celadon, a fost numită o varietate de porțelan chinezesc și ceramică asemănătoare porțelanului, acoperită cu o glazură gri-verzuie pal , această glazură în sine și nuanța corespunzătoare de verde - celadon . [3] [4]
În cultura rusă, numele Celadon a devenit un nume de uz casnic , inițial un iubitor care lâncește, apoi un îngrijitor, un bărbat de doamne, birocrație, de obicei vârstnic [5] :
„Prințe”, am spus sec, „ce vrei în camera mea la ora asta?”
„Ei bine, să mergem la ai mei”, a răspuns prințul, „nu primesc oaspeții atât de nepoliticos, sunt mult mai amabil decât tine”. Și și-a făcut ochii să pară delicat sensibili. Acest bătrân în acel moment era imens de dezgustător, cu buzele tremurânde, cu o expresie... cu o expresie urâtă.
- Dă-mi mâna, prințe, vino aici.
El, nebănuind nimic, mi-a dat mâna; L-am condus la oglinda mea, i-am arătat fața și l-am întrebat:
„Și crezi că mă duc la bătrânul ăsta amuzant, acest celadon chel?”. Am râs. [6]