Ispititoare | |
---|---|
Ispititoarea | |
Gen | dramă / melodramă |
Producător | Fred Niblo |
Producător | Irving Thalberg |
scenarist _ |
|
Operator | |
Companie de film | Metro-Goldwyn-Mayer |
Distribuitor | Metro-Goldwyn-Mayer |
Durată | 106 min. |
Țară | STATELE UNITE ALE AMERICII |
Limba | Engleză |
An | 1926 |
IMDb | ID 0017449 |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Ispititoarea este un film dramă romantic mut din 1926 regizat de Fred Niblo . Cu Greta Garbo , Antonio Moreno, Lionel Barrymore și Roy D'Arcy, filmul a avut premiera pe 10 octombrie 1926. Melodrama se bazează pe romanul lui Vicente Blasco Ibáñez și este adaptată într-un scenariu de Dorothy Farnum. În al patrulea film al său, Garbo a jucat rolul unei femei vampir care, împotriva voinței ei, distruge viețile multor bărbați care intră în contact cu ea.
Elena (Garbo) este soția marchizului de Torre Bianca (Calise) și iubita bogatului bancher parizian Fontenoy (McDermott). Prietenul său argentinian Robledo (Moreno), un tânăr inginer, vine la marchiz, iar volubilă Elena se îndrăgostește repede de el. Curând Fontenoy își pierde toată averea, Elena îl părăsește și se întoarce la soțul ei, după care bancherul se sinucide. Elena și soțul ei pleacă în Argentina unde construiesc Barajul Robledo, apariția unei femei frumoase duce la un duel sângeros între Robledo și inamicul său jurat Manos Duras (Roy D'Arcy). Din neatenție, Elena provoacă distrugerea barajului la care Robledo a lucrat toată viața. Elena se întoarce la Paris, unde își petrece restul zilelor ca o prostituată cerșetoare. Acesta a fost sfârșitul versiunii europene a „The Temptress”. Versiunea americană se încheie fericit, la cinci ani de la evenimentele descrise mai sus, Robledo și Elena, care se schimbă, deschid solemn barajul deja reparat.
Irving Thalberg | |
---|---|
Producător |
|
Scenarist |
|
O familie |
|
Legate de |