Tact ( tact , simț al tactului , simț al proporției ; lat. tactus - atingere, atingere, simțire) - capacitatea de a se comporta în conformitate cu eticheta și standardele etice acceptate . Oamenii cu simțul tactului sunt numiți cu tact. Tactul presupune nu doar simpla aderență la regulile de comportament, ci și capacitatea de a înțelege interlocutorul și de a evita situațiile neplăcute pentru alte persoane.
Caracterizarea lipsei de tact pe exemple specifice a fost dată de filosoful grec antic Theophrastus în lucrarea sa „Caracteristici”. Potrivit lui Teofrast, lipsa de tact este incapacitatea de a alege momentul potrivit pentru comunicare, ceea ce provoacă necazuri interlocutorului. O persoană lipsită de tact nu are intenții rău intenționate, ci acționează la momentul nepotrivit și la momentul nepotrivit.
Teofrast dă următoarele exemple de acte lipsite de tact :
Tactul este proporționalitatea comportamentului unei persoane cu sentimentele și acțiunile altor persoane. Tact - capacitatea de a măsura propriile acțiuni, sentimente, cuvinte și intonații cu acțiunile, sentimentele și intonațiile altora; abilitatea de a efectua acțiuni și pronunția cuvintelor armonizate cu acțiunile sau cuvintele unui partener de comunicare.
H.-G. Gadamer scrie:
Prin tact înțelegem o anumită receptivitate și capacitate de a percepe situația și comportamentul din cadrul acestuia, pentru care nu avem cunoștințe bazate pe principii generale. Din această cauză, conceptul de tact este inexpresiv și inexprimabil. Poți spune ceva cu tact. Dar acest lucru va însemna întotdeauna că, în același timp, ceva este ocolit cu tact și nu este exprimat și că este lipsit de tact să vorbim despre ceea ce poate fi ocolit. Dar „ocolirea” nu înseamnă să te îndepărtezi de ceva; dimpotrivă, trebuie să ai ceva în fața ochilor, ca să nu te împiedici de el, ci să treci pe lângă el. Astfel, tactul ajută la păstrarea distanței, la evitarea rănilor și ciocnirilor, contactului prea strâns și vătămarea sferei intime a personalității.
— Gadamer H.-G. Adevar si Metoda