Themistoclea

Themistoclea , sau Themistokleia ( Themistoclea / Themistokleia , alt grecesc Θεμιστόκλεια ; tot Aristoclea , Theoclea , secolul VI î.Hr.) - Preoteasa delfică, conform surselor supraviețuitoare - profesoara lui Pitagora [1] .

Diogenes Laertes în „ Despre viața, învățăturile și spusele unor filosofi celebri ” (secolul al III-lea î.Hr.) citează afirmația lui Aristoxen (secolul al IV-lea î.e.n.), conform căreia Temistocle i-a învățat lui Pitagora doctrinele sale morale [2] : „Aristoxene spune că Pitagora a primit majoritatea doctrinelor sale morale de la preoteasa delfică Themistoclea.

Filosoful Porfirie (233-305) o numește Aristoclea, deși nu există nicio îndoială că se referă la aceeași persoană [3] . Porfirie repetă afirmația că ea a fost învățătoarea lui Pitagora [4] : ​​„El (Pitagora) a învățat multe alte lucruri, despre care a pretins că le-a învățat de la Aristoclea la Delphi”.

Enciclopedia Curții din secolul al X-lea o numește Teoclea și afirmă că era sora lui Pitagora, dar această informație pare să fi apărut dintr-o înțelegere greșită a textului lui Diogene [5] .

Note

  1. ↑ Mary Ellen Waithe, Femeile vechi filozofi, 600 î.Hr.-500 d.Hr. , p. 11 . Consultat la 13 noiembrie 2012. Arhivat din original pe 29 octombrie 2012.
  2. ↑ Diogenes Laertius, Viețile unor filozofi eminenti . Consultat la 13 noiembrie 2012. Arhivat din original pe 8 mai 2017.
  3. ↑ Gilles Ménage, (1984), Istoria femeilor filozofi , pagina 48. University Press of America. „Persoana care este numită Themistoclea în Laertius și Theoclea în Suidas, Porfirie o numește Aristoclea”.
  4. ↑ Porphyry, Life of Pythagoras Arhivat 29 februarie 2020 la Wayback Machine , 41
  5. ↑ Vezi Suda On Line, Pythagoras , π3124 și nota de subsol 25 Arhivată la 7 august 2010 la Wayback Machine : „Această informație suferă de o corupție a textului, care decurge dintr-o neînțelegere a unei surse. Pasajul lui Diogenes Laertius citește de fapt, așa cum spune Suda, Θεοκλείας ἀδελφῆς, dar întreaga remarcă este legată de legenda lui Pitagora și-a primit doctrina de la o preoteasă din Delphi, al cărei nume este Θεμιστόκλεια. Însuși Diogene dă informația corectă într-un pasaj anterior al Vieții: cf. 8 παρὰ τῆς Θεμιστοκλείας τῆς ἐν Δελφοῖς.”