„The Douglas Tragedy” [1] ( Eng. The Douglas Tragedy ), și „Earl Brand” ( Eng. Earl Brand ; Child 7 , Roud 23 [2] ) este o baladă populară anglo - scoțiană . Cea mai veche versiune cunoscută a baladei a fost conținută în colecția de manuscrise a lui Robert White și a fost publicată de Bell în 1857 [3] . Francis James Child în colecția sa a citat nouă versiuni ale baladei, remarcând asemănarea extremă cu acestea a altor texte, pe care le-a evidențiat ca o baladă separată - „ Erlinton ” (Copilul 8). Principala diferență a acestuia din urmă este într-un final fericit. Walter Scott credea că această baladă are un fundal istoric real și a corelat locul acțiunii sale cu împrejurimile unui vechi conac din Selkirkshire [1] [4] .
Un tânăr (numit cel mai adesea Earl Brand) răpește o fată (Lady Margaret) din casa tatălui ei. În miezul nopții, mama îi trezește pe tată și pe frați (de regulă, ei sunt cei care poartă numele de familie Douglas, deși într-o versiune Earl Douglas este un tânăr răpitor). În alte versiuni, Charles Hood, pe care fugarii îl întâlnesc în drum, devine vinovat de urmărire. Punându-și armura, bărbații ajung din urmă cu câțiva fugari. Tânărul descălecă și într-o luptă ia viața tuturor urmăritorilor, dar el însuși este grav rănit. Urmând mai departe, se opresc la un pârâu - și spre spaima iubitei sale la vederea sângelui, tânărul îi răspunde că acesta este doar o reflectare a unei mantii stacojii în apă. Ajuns la castelul natal, îi cere mamei să le pregătească un pat. Ambii iubiți nu supraviețuiesc nopții - el moare de răni, ea - de durere. Sunt îngropați la biserică, iar peste mormintele lor cresc trandafir și trandafir sălbatic se împletesc [1] .
Acest complot se găsește în multe naționalități; există două balade asemănătoare în folclorul danez: „ Ribold și Guldborg ” și „ Hildebrand și Hilda ” [1] .
Traducerea baladei în rusă a fost realizată de Samuil Yakovlevich Marshak și a fost publicată pentru prima dată în revista „ Northern Notes ” (nr. 10, 1916) sub titlul „The Douglas Tragedy”. În publicațiile din 1944 și 1959, textul baladei s-a schimbat ușor. Ignatius Ivanovsky și-a publicat traducerea baladei în 1972 sub același titlu [1] [5] .