| Usein Shamil Tokhtargazy | |
|---|---|
| Data nașterii | 10 aprilie 1881 |
| Locul nașterii | |
| Data mortii | 17 septembrie 1913 (32 de ani) |
| Un loc al morții | |
| Cetățenie (cetățenie) | |
| Ocupaţie | poet , scriitor |
Usein Shamil Tokhtargazy ( tătar din Crimeea. Üsein Şamil Toqtarğazı ; 10 aprilie 1881 , Kokkozy , provincia Tauride - 17 septembrie 1913 , Petrovsky volost , provincia Tauride ) - poet și dramaturg tătar din Crimeea , profesor și educator.
Născut în 1881 în satul Kokkoz (acum Sokolinoye).
A absolvit seminarul de profesor din Simferopol și a început să lucreze ca profesor. Mai întâi în satul Autka de lângă Ialta , apoi în satul Saraymin de lângă Kerci (1902-1903) și, în cele din urmă, începând din 1904 în satul Khardzhibiye de lângă Feodosia [1] , unde el însuși a fondat o școală.
Opera poetului și dramaturgului a provocat nemulțumiri în rândul multor reprezentanți ai nobilimii locale. La 17 septembrie 1913, a murit din cauza rănilor de înjunghiere în satul Khardzhibiye .
În lucrările sale, Tokhtargazy a luptat împotriva ignoranței și a fanatismului religios. A fost un adevărat educator, făcând apel la populația generală să obțină o educație.
La începutul anilor 1900, poeziile lui Tokhtargazy au fost publicate în ziarele „ Terjiman ” și în revistele „Shura” și „Yanyy asyr”.
Este autorul pieselor Mollalar Projects (1909), Rahimsiz Babalar... (1906), Crazy Nogai, Cruel Children, povestirea Yagmur Duasy (1906) și romanul Saadet Adasy (1911).
În 1910, colecția poetică a lui Tokhtargazy „Nalei Kyyrym” („Gemetele Crimeei”) a fost publicată în Karasubazar . Din lipsa permisiunii de cenzură, în prima ediție au fost tipărite doar 8 poezii.
Principala inspirație pentru poetul poporului a fost Prima Revoluție Rusă din 1905 . A acționat ca un poet inovator. Poezii separate ale lui Tokhtargazy au fost publicate în ziarele „ Terdzhiman-Translator ”, publicate de Ismail Gasprinsky în Bakhchisaray în 1883-1918 și „ Vatan Khadimi ”, publicat în Karasubazar în 1906-1908 (editor Reshid Mediev ).
A compilat un manual pentru școli în 20 de titluri (manuale despre alfabet, antologie, istorie și literatură etc.) A tradus lucrări individuale ale lui Pușkin în limba tătară din Crimeea (de exemplu, " Povestea pescarului și a peștelui ", poezii despre tema Crimeei „Elegie”, „Dorință” și altele), fabulele lui I. A. Krylov , poezia lui M. Yu. Lermontov , Adam Mickiewicz .
Lucrări separate ale poetului au fost incluse în antologiile și manualele tătarilor din Crimeea, atât în perioada sovietică, cât și după prăbușirea URSS [2] ; sunt studiate acum (anii 2010) în școli naționale (tătarii din Crimeea) și clasele școlare pe tema „Tătarii din Crimeea și literatura străină” [3] .