Femina (premiu)

Premiul Femin ( fr.  Prix Femina ) este un premiu literar francez înființat în 1904 la inițiativa angajaților revistei pentru femei Happy Life. Așa cum a fost conceput de fondatori, „Femina” trebuia să fie o alternativă la premiul Goncourt exclusiv „masculin” . Juriul este format numai din femei; prima laureată a fost scriitoarea Miriam Arry . Premiul este acordat anual în prima miercuri a lunii noiembrie la Hotelul Crillon din Paris , pe Place de la Concorde . Alături de Premiul Goncourt, precum și de Premiile Renaudot și Medici , este unul dintre cele mai prestigioase premii literare din Franța [1] .

Istorie

Originile premiului au fost membrii comitetului editorial al revistelor pentru femei Femina , fondată în 1901, și Vie heureuse („Viața fericită”), fondată în 1902 [2] . În 1902, revista Femina a realizat un sondaj în rândul cititorilor săi, pe care dintre femei - vii sau moarte - ar dori să le vadă în „Academia ideală a femeilor”. Editorii au primit 8.277 de cărți poștale cu răspunsuri; șapte femei din primele patru zeci au fost în juriul concursului de poezie susținut de revistă [3] .

În 1903, a fost înființat Premiul Goncourt pentru cel mai bun roman francez, primul destinatar al căruia a fost John-Antoine Naud . În 1904, romanul „La conquête de Jérusalem” („Cucerirea Ierusalimului”) al scriitoarei Miriam Arri a fost considerat un favorit clar [4] [5] . Cu toate acestea, premiul a revenit lui Léon Frappier ; în ceea ce îl privește pe Arry, membrii juriului Goncourt au precizat că nu intenționează să susțină „feminizarea” literaturii [4] .

În aceste condiții, Caroline de Brutel, directorul revistei Vie heureuse , a propus înființarea unui nou premiu, al cărui juriu să fie exclusiv femei [6] . 12 dintre cele 22 de femei din primul juriu au fost selectate dintre câștigătorii unui sondaj al revistei Femina ; Juriul a fost prezidat de poetesa Anna de Noailles [3] . Premiul a fost acordat lui Miriam Arry retrospectiv (data primului premiu din diverse surse este dată ca 4 decembrie 1904 [7] , 28 ianuarie 1905 [8] și februarie 1905 [9] ).

Multă vreme, premiul a fost numit Prix Vie Heureuse , iar abia din 1922 [7] [5] (conform altor surse - din 1919 [3] [10] ) a început să fie numit Premiul Femin.

Membrii primului juriu

Primul juriu format din 22 de femei a fost [11] [12] : Juliette Adam , Arved Barin , Thérèse Bentson , Jean Berterois (pseudonim al lui Bertha Le Barillet), Caroline de Brutel, Pierre de Culvain (pseudonim al lui Jeanne Laperche), Jeanne Mette, Julie Daudet , Lucie Delarue-Mardrus , Jeanne Dieulafoy , Marie Duclos, Claude Ferval, Lucy Felix-Fauré-Guayou, Judith Gauthier , Danielle Lesueur (pseudonim al lui Jeanne Loiseau), Jeanne Marny, Georges de Peyrebrune (pseudonim al lui Mathilde de Peyrebrune), Marguerite Poradovska, Gabriel Reval, Severin și Marcel Tiner (pseudonim al lui Marguerite Chateau). Președinta a fost Anne de Noailles .

Regulamentul de atribuire

Premiul Femina este acordat anual pentru cea mai bună operă de ficțiune în limba franceză [13] . Juriul este format din 12 femei. Prezentarea are loc la Hotel Crillon din Paris , de obicei în prima miercuri a lunii noiembrie (cu câteva zile înainte de prezentarea Prix Goncourt). Premiul nu are expresie bănească, însă, numărul vânzărilor lucrării laureate este de 100-250 de mii de exemplare [14] [15] . Din 1985, Premiul Femin a fost acordat și unui autor străin , iar din 1999,  Premiul Femin pentru Eseuri [13] .

Laureații

Premiul Femin pentru un autor străin

Premiul Femin Essay

An Autor Muncă Editor
1999 Michelle del Castillo Colette, genuine France / Colette, une certaine France Gallimard
2000
2001 Elvira de Brissac O al optsprezecelea / Ô dix-neuvième! Grasse
2002 Michelle Barry Massoud / Massoud Louis Audiber
2003 Jean Atzfeld Machete season / Une saison de machettes Acest
2004 Roger Kempf Indiscreția fraților Goncourt / L'Indiscrétion des frères Goncourt Grasse
2005 Teresa Delpesh Savage / L'Ensauvagement Grasse
2006 Claude Arno Who Says I to We: A subjective History of Identity / Qui dit je en nous? Une histoire subiective de l'identite Grasse
2007 Gilles Lapouge Cerneala Călătorului / L'Encre du voyageur Alben Michel
2009 Michel Perrault Istoria camerelor / Histoire de chambres Acest
2010 Jean Didier Vincent Elisée Reclus: geograf, anarhist, ecologist / Élisée Reclus: géographe, anarhist, ecologiste Robert Lafon
2011 Laure Murat The Man Who Thought He Was Napoleon: Toward a Political History of Madness / L'Homme qui se prenait pour Napoléon: Pour une histoire politique de la folie Gallimard
2012 Toby Nathan Etno-roman / Etno-roman Grasse
2013 Jean-Paul Enthoven și
Raphael Enthoven
Dicționarul de dragoste al lui Marcel Proust / Dictionnaire amoureux de Marcel Proust plon
2014 Paul Wen Și în veșnicie nu mă voi plictisi / Et dans l'éternité je ne m'ennuierai pas Alben Michel
2015 Emmanuelle Loyer Claude Lévi-Strauss Flammarion
2016 Ghyslaine Dunant Charlotte Delbo, viața recăpătată / Charlotte Delbo, la vie retrouvée Grasse
2017 Jean-Luc Coatalem Ecouri ale pașilor mei / Mes pas vont ailleurs Stoc
2018 Elisabeta de Fontenay Night Gaspard / Gaspard de la nuit Stoc
2019 Emmanuelle Lambert Giono, furios Stoc
2020 Christophe Grange Joseph Kabris, sau posibilitățile vieții (1780-1822) / Joseph Kabris ou possibilités d'une vie (1780-1822) Anamoza
2021 Annie Cohen-Solal Un străin pe nume Picasso / Un étranger nommé Picasso fayar

Premiul Femin pentru liceeni

An Nume Autor
2016 Tropicul violenței Natasha Appana
2017 Ma reine Jean-Baptiste Andrea
2018 Je voudrais que la nuit me prenné Isabelle Desesquel
2019 La Chaleur Victor Gestin
2020 Ce qu'il faut de nuit Laurent Petitmangin

Note

  1. prix litteraires . Larousse . Preluat la 18 mai 2020. Arhivat din original la 21 septembrie 2021.
  2. Sylvie Ducas, 2003 , p. zece.
  3. 1 2 3 Rachel Mesch, 2013 , p. 49.
  4. 1 2 Margot Irvine, 2008 , p. 16.
  5. 12 Alisonne Sinard .
  6. Margot Irvine, 2008 , p. 17.
  7. 12 Claire Gallois . Reception en l'honneur des 100 ans du Prix Femina au ministère de la culture et de la communication (franceză) . 2.culture.gouv.fr (2004). Preluat la 18 mai 2020. Arhivat din original la 26 iulie 2019.  
  8. Sylvie Ducas, 2003 , p. 28.
  9. Rachel Mesch, 2013 , p. 48.
  10. Sylvie Ducas, 2003 , p. Nota 37.
  11. Sylvie Ducas, 2003 , p. anexa.
  12. Margot Irvine, 2008 , p. 24.
  13. 1 2 prix Femina  (fr.) . Larousse . Preluat la 18 mai 2020. Arhivat din original la 07 iunie 2020.
  14. Prix litteraires en France : les palmarès 2014  (fr.) . Ambasada Franței și Vienne.
  15. Prix Goncourt, Femina, Renaudot, Interallié ... quelles différences?  (fr.) . La Dépeche . Preluat la 18 mai 2020. Arhivat din original la 12 aprilie 2021.

Literatură

Link -uri