Franco Frattini | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|
Franco Frattini | ||||||
Ministrul Afacerilor Externe al Italiei | ||||||
8 mai 2008 - 16 noiembrie 2011 | ||||||
Şeful guvernului | Silvio Berlusconi | |||||
Predecesor | Massimo D'Alema | |||||
Succesor | Giulio Terzi di Sant'Agata | |||||
14 noiembrie 2002 - 18 noiembrie 2004 | ||||||
Şeful guvernului | Silvio Berlusconi | |||||
Predecesor | Silvio Berlusconi | |||||
Succesor | Gianfranco Fini | |||||
Ministrul Administrației Publice și Coordonării Serviciilor de Informații și Securitate | ||||||
11 iunie 2001 - 13 noiembrie 2002 | ||||||
Şeful guvernului | Silvio Berlusconi | |||||
Predecesor | Franco Bassanini | |||||
Succesor | Luigi Mazzella | |||||
Ministrul Administrației Publice și Afacerilor Regionale | ||||||
17 ianuarie 1995 - 18 martie 1996 | ||||||
Şeful guvernului | Lamberto Dini | |||||
Predecesor | Mario Monti | |||||
Succesor | Antonio Tayanti | |||||
Vicepreședinte al Comisiei Europene | ||||||
22 noiembrie 2004 - 7 mai 2008 | ||||||
Al treilea comisar european pentru justiție, libertate și securitate | ||||||
22 noiembrie 2004 - 7 mai 2008 | ||||||
Predecesor | Antonio Vittorino | |||||
Succesor | Jacques Barro | |||||
Naștere |
14 martie 1957 (65 de ani) Roma , Italia |
|||||
Numele la naștere | ital. Franco Frattini | |||||
Transportul |
Partidul Socialist Italian Înainte, Italia Poporul Libertății non- partizan |
|||||
Educaţie | ||||||
Profesie | avocat | |||||
Activitate | om de stat, diplomat | |||||
Premii |
|
|||||
Site-ul web | francofrattini.it ( italiană) | |||||
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Franco Frattini ( italian: Franco Frattini ; născut la 14 martie 1957 , Roma , Italia ) este un om de stat italian. Ministrul Afacerilor Externe al Italiei din 14 noiembrie 2002 până în 18 noiembrie 2004 și din 8 mai 2008 până în 16 noiembrie 2011 .
În 1979 a primit studii superioare juridice.
Din 16 martie 1981 - procuror de stat.
Din 1 septembrie 1984 - avocat al statului la Avocatura Generală a Statului.
Din 15 noiembrie 1984 până în 1986 - Magistrat al Tribunalului Administrativ Regional Piemont .
1 ianuarie 1986 , ca urmare a unui concurs deschis, devine consilier de stat.
Din 1986 - consilier juridic al Ministrului de Finanțe.
În 1990 - 1991 - consilier juridic al vicepreședintelui Consiliului de Miniștri al Italiei.
În 1992 - consilier juridic al primului ministru al Italiei
Din 15 mai 1993 până în 17 mai 1994 - secretar general adjunct al Prezidiului Consiliului de Miniștri al Italiei.
Din 14 mai 1994 până în 17 ianuarie 1995 - secretar general al Prezidiului Consiliului de Miniștri al Italiei.
Din 17 ianuarie 1995 până în 18 martie 1996 - Ministrul Administrației Publice și Afacerilor Regionale.
Din aprilie 1996 până în noiembrie 2004 și din aprilie 2008 - Membru al Camerei Deputaților a Parlamentului italian .
Din 1996 până în 2004, a fost președinte al Comisiei parlamentare pentru informații, securitate și secrete de stat.
Din noiembrie 1997 până în august 2000 - Consilier comunal al orașului Roma .
Din 11 iunie 2001 până în 13 noiembrie 2002 - Ministrul Administrației Publice și Coordonării Serviciilor de Informații și Securitate.
Din 14 noiembrie 2002 până în 18 noiembrie 2004 - Ministrul Afacerilor Externe al Italiei .
Din 22 noiembrie 2004 până în 7 mai 2008 - Vicepreședinte al Comisiei Europene din Italia și Comisar European pentru Justiție, Libertate și Securitate.
Din 8 mai 2008 până în 16 noiembrie 2011 a - Ministrul Afacerilor Externe al Italiei.
17 noiembrie 2009 , într-un interviu pentru ziarul The Times [1] s-a exprimat în favoarea creării forțelor armate ale Uniunii Europene.
Din 2014 - Președinte al Institutului de Studii Eurasiatice.
Comisarii europeni ai primei comisii Barroso (22 noiembrie 2004 – 9 februarie 2010) | |
---|---|
| |
Notă. Bold indică președintele; cu caractere cursive - Vicepreşedinţi. Simbolul „→” indică schimbarea comisarului european dintr-o țară |
Site-uri tematice | ||||
---|---|---|---|---|
Dicționare și enciclopedii |
| |||
|