Harburg (castel, Bavaria)

Lacăt
Castelul Harburg
limba germana  Burg Harburg

Vedere asupra castelului
48°47′06″ s. SH. 10°41′13″ E e.
Țară  Germania
Locație  Bavaria ,
Harburg
Stilul arhitectural Arhitectura baroc , arhitectura renascentista , arhitectura gotica si romanica
Data fondarii secolul al XI-lea
stare Proprietate municipală, muzeu
Material piatra, caramida
Stat Restaurată
Site-ul web stadt-harburg-schwaben.de
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Harburg  ( germană:  Burg Harburg ) - o vastă fortăreață deasupra orașului Harburg din Suvabia , include un întreg complex medieval de diferite fortificații, clădiri și structuri. Fondată în secolele XI-XII. Majoritatea clădirilor au rămas neschimbate din secolul al XVIII-lea. Castelul este situat la o altitudine de 480 de metri deasupra nivelului mării. La fel ca castelele Wallerstein , Hohenaltheim și Baldern , această cetate a aparținut timp de secole casei domnești din Oettingen [1] .

Istorie

Prima mențiune scrisă despre Harburg poate fi considerată mențiunea lui Kuno de Horburk în documentele despre întemeierea prevostului benedictin din Berchtesgaden în jurul anului 1100. Kuno von Horburg (Harburk) a fost fratele vitreg al lui Berengar I de Sulzbach , fondatorul Consiliului Provincial Berchtesgaden și, se pare, proprietarul Harburgului la sfârșitul secolului al XI-lea. Prima mențiune despre castel în sine datează din 1150 [1] . În acel moment, Heinrich Berengar , în vârstă de 13 ani, din familia Staufen , fiul și co-conducătorul regelui Conrad al III-lea și al Gertrudei de Sulzbach , a trimis o scrisoare la Constantinopol mătușii sale, împărăteasa bizantină Bertha de Sulzbach și soțului ei Manuel I Comnenus. . Această scrisoare menționează bătălia de la Flochberg. Ceea ce este important - tânărul în același timp spune că la acea vreme se afla în Castelul Harburg.

În 1299, castelul a fost fondat de regele Albrecht I al Casei de Habsburg pentru conții de Oettingen. După ce linia principală a acestei familii a fost întreruptă, castelul a trecut la casa lui Oettingen-Wallerstein în 1731 . Din anul 2000, castelul este deținut de fundația culturală caritabilă a prinților din Oettingen-Wallerstein.

Până în 1530, aici a locuit faimosul umanist german și scriitor renascentist Hieronymus Wolff .

Din anul 2000, castelul este deținut de fundația non-profit Fürst zu Oettingen-Wallerstein Kulturstiftung .

Descrierea castelului

Structuri de apărare

Cetatea castelului este inconjurata de un zid inel cu sase turnuri. Aceasta include, de asemenea, bergfried . Puțin mai jos pe versantul dealului, în drumul spre cetate, erau fortificații cu anexe și grajduri.

Ziduri

Zidul principal crenelat cu pasaje de luptă a fost construit în secolul al XV-lea și, printre altele, avea și acoperiș. Partea cea mai înaltă și mai puternică a zidului este orientată spre partea blândă, adică cea mai vulnerabilă a dealului. Grosimea sa ajunge la trei metri în partea inferioară. În pereți s-au făcut portițe pentru a trage în asediatori. În plus, au fost prevăzute jgheaburi speciale pentru a putea turna apă clocotită sau rășină și ulei clocotiți asupra inamicului.

Beciuri

Sub turnul principal se aflau încăperi subterane (multe scobite în stâncă) cu diferite scopuri. Inițial, țăranii din jur s-au ascuns aici în timpul atacurilor inamice. Mai târziu, datorită temperaturii constant scăzute, au fost folosite ca depozite pentru provizii. În același timp, o parte din incintă era o temniță pentru ținerea captivilor.

Structuri interne

În interiorul castelului se afla un palat, barăci, o fântână, o biserică castel și o capelă.

Reședința domnească

De-a lungul timpului, pentru proprietari a fost construit un palat de lux. În secolul al XVI-lea, aici locuia o familie de conți. Mai târziu, clădirea a fost folosită ca reședință pentru nobilii veniți la vânătoare. La începutul secolului al XIX-lea, reședința a fost abandonată și a început să fie folosită ca grânar.

Odată aici, într-o anexă separată, a existat o bibliotecă unică și o colecție de artă. Dar în 1980, descendenții dinastiei Oettingen-Wallerstein au vândut totul autorităților din Bavaria pentru 40 de milioane de mărci germane . Cărțile se află acum în biblioteca centrală a Universității din Augsburg .

Ei bine

În cetate era o fântână unică, care avea odinioară o adâncime de 129 de metri. Adevărat, pentru a obține o găleată cu apă, a fost nevoie de treizeci de minute. Astăzi, adâncimea puțului este de numai 48 de metri. Multă vreme s-a crezut că un tunel subteran secret special ducea prin fântâna dinspre castel. Dar această afirmație rămâne nedovedită.

Clădiri anexe

În 1562, a fost construită o casă cu cherestea pentru Vogt ( administratorul castelului). Astăzi există un hotel aici. În apropiere se află clădiri care erau odinioară un grânar, grajduri, un arsenal și o brutărie. Acum există magazine din castel și camere de utilitate.

Biserica Castelul Sf. Mihail

Astăzi, biserica castelului în relief baroc cu un singur nava este cea mai veche biserică din Harburg. A fost construită în secolul al XVIII-lea după reconstrucția fostei capele romanice. În fața intrării în cripta cu morminte de familie se află statui unice: una dintre ele îl înfățișează pe contele Gottfried, cealaltă pe contele Ludwig al XVI-lea. Direct intrarea este străjuită de două statui de războinici. De asemenea, în biserică se află sculpturi în stil gotic târziu ale Madonei și Arhanghelului Mihail.

Cazarmă

Una dintre clădiri a servit garnizoanei drept locuință. Ulterior, aceste spații au fost reconstruite în scop reprezentativ. În anii 1717-1721, a fost completat de prințul Ernst Albrecht a amenajat aici o sală de recepție spațioasă. Tavanul a fost decorat cu picturi pe teme ale mitologiei grecești.

Utilizare modernă

În prezent, castelul găzduiește un muzeu, un hotel și un restaurant. Unele spații sunt de închiriat.

Vara, aici au loc festivaluri, expoziții și concerte.

Galerie

  • Vedere generală a castelului

  • Fostă reședință princiară

  • Vedere de sus a castelului

  • Intrarea în castel

  • Curtea castelului

Literatură

  • Lang, Joseph. Fuhrer auf den kgl. Bayer. Staats- und Ostbahnen  (germană) . - Augsburg, 1861. - S. 30-31.
  • Biller, Thomas. Die Staufische Toranlage auf der Harburg. În: Jahrbuch des Historischen Vereins für Nördlingen und das Ries. bd. 26  (germană) . - UB Heidelberg, 1980. - S. 5-14.
  • Wedel, Gustav von. Die Harburg – ein neues schwäbisches Museum. În: Schwäbische Blätter für Heimatpflege und Volksbildung. 2.Jg. Heft 2  (germană) . - UB Augsburg, Augsburg, 1951. - S. 59–61.

Note

  1. ↑ 12 Biller , 1980 .

Link -uri

  • Sigla Wikimedia CommonsWikimedia Commons are conținut media referitoare la Harburg (castel, Bavaria)
  • Verzeichnuß Was Von denen zu Harburg inhafftirt unter vorige Bande gehörig gewesenen Raubern Vor Begangene Einbrüche, Und Dabey gewesene Mitt-Gesellen Entdecket worden. [SI][ca. 1710] S. B. Berlin
  • Julius Reichelt: Circvli Svevici Succincta Descriptio. Das ist: Kurtzgefaßte Beschreibung Des Schwäbischen Creißes... Nürnberg 1703, S. 226
  • Ernst Schäfer: Kurzgefaßte Beschreibung von Harburg im Ries. Nordlingen 1824 MDZ München
  • Leberecht Mebold: Wie das Städtchen Harburg das 25jährige Regierungs-Jubiläum Seiner Majestät Maximilian Josephs, Königs von Baiern, am 16. Februar 1824 gefeyert hat. Nordlingen 1824 MDZ München
  • Karl Friedrich Hohn: Fürstlich-Oettingen-Wallerstein. Das Herrschafts-Gericht Harburg. În: Der Retzatkreis des Königreichs Bayern. Nürnberg 1829, S. 321–325
  • Johann Friedrich Weng: Die Schlacht bei Nördlingen. Ein Beitrag zur Geschichte des dreissigjährigen Krieges. Nordlingen 1834, S. 230
  • Monografie von Harburg. În: Jahresbericht des Historischen Vereins von Schwaben und Neuburg. Augsburg 1836, S. 57–60
  • In den Judenacten zu Harburg : În: Jahresbericht des Historischen Vereins für Mittelfranken. Band 9, Nürnberg 1839, S. 79–80
  • Georg Friedrich Kramer: Markt Harburg. În: Statistisches Handbuch für den Regierungs-Bezirk von Schwaben und Neuburg. Augsburg 1841, S. 230–232
  • Friedrich Weng: Harburg Schloß und Markt În: Das Ries, wie es war und wie es ist. Band 7, Nordlingen 1841, S. 74-80
  • Harburg. În: Das Königreich Bayern in seinen alterthümlichen, geschichtlichen, artistischen und malerischen Schönheiten. München 1854, S. 355–366
  • Adam Horn: Eine Wiederentdeckte alte Ansicht der Burg Harburg im Ries. În: Zeitschrift des Historischen Vereins von Schwaben und Neuburg. bd. 57, Augsburg 1950, S. 55–60 MDZ München
  Accesați articolul Wikidata  În rețelele sociale
În cataloagele bibliografice