Hatutu

Hatutu
fr.  Hatutu
Caracteristici
Pătrat	6,4 km²
cel mai înalt punct	428 m
Populația	0 persoane (2007)
Locație
7°55′18″ S SH. 140°34′36″ V e.
zona de apa	Oceanul Pacific
Țară	Polinezia Franceză
Regiune	insulele Marcheza
Zonă	municipalitatea Nuku Hiva
Hatutu
Fișiere media la Wikimedia Commons

Hatutu ( fr.  Hatutu ) este cea mai nordică insulă a Insulelor Marquesas . Parte din Polinezia Franceză . In 1992 a fost declarat rezervatie naturala .

Geografie

Insula Hatutu, situată în Oceanul Pacific , este separată de insula vecină Eiao , situată la sud-vest, printr-o strâmtoare lată de 5 km. La 19 km spre est se află insula Motu One , la 105 km spre sud se află insula Nuku Hiva , cea mai apropiată insulă locuită de Hatut. Cel mai apropiat continent, America de Sud , este situat la 7300 km [1] .

Insula este de origine vulcanică [1] . Nu există râuri. Zona Hatutu - 6,4 km². Cel mai înalt punct al insulei, situat în partea de est a orașului Hatutu, atinge 428 m. S-a format în urmă cu aproximativ 4,9-4,7 milioane de ani și este format în principal din bazalt .

Hatutu este un loc de cuibărit pentru sânul cu picior albastru ( lat.  Sula nebouxii ) și pasărea endemică lat.  Acrocephalus caffer (mendanae) postremus .

Istorie

Insula a fost descoperită de navigatorul american Joseph Ingraham la 21 aprilie  1791 și a fost numită Insula Hancock în onoarea guvernatorului Massachusetts . În 1793 insula a fost numită Langdon , iar în 1798  Nexon .   

Diviziuni administrative

Din punct de vedere administrativ, insula face parte din municipiul Nuku Hiva .

Populație

În 2007, Hatutu era nelocuită.

Vezi și

• Lista insulelor din Polinezia Franceză

Note

1. ↑ 1 2 Site-ul web UN SYSTEM-WIDE EARTHWATCH. Insulele Polineziei Franceze.  (Engleză)